Pentru al 26-lea an consecutiv, România se află în declin demografic. Situaţia reprezintă una dintre principalele ameninţări pentru sustenabilitatea sistemului public de pensii, a declarat Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici al Academiei Române.
În raport cu populaţia de la începutul anului 1990, când România avea 23,2 milioane de locuitori, s-a ajuns în anul 2014 la o populaţie cu reşedinţa în ţară sub 20 de milioane de locuitori. „Acest declin demografic, care numără 26 de ani, reprezintă una dintre principalele ameninţări pentru sustenabilitatea sistemului public de pensii", a afirmat Vasile Gheţău, directorul Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici al Academiei Române, prezent la un eveniment de specialitate.
El a arătat ca reducerea populaţiei cu aproximativ 3,2 milioane locuitori îşi are originea în scădere naturală - 600.000 de persoane, emigraţia definitivă - circa 300.000 de persoane, la care se adaugă „o imensă emigraţie" cu schimbare doar a reşedinţei în alte ţări - aproape 2,4 milioane de locuitori.
În privinţa ratei fertilităţii, care indirect a devenit o ameninţare la adresa sistemului public de pensii, acest indicator se află în jurul valorii de 1,3 copii/femeie începând cu anul 2000, comparativ cu aproximativ 3,7 în anii 70.
În acelaşi timp, scăderea numărului de nou-născuţi a fost benefică economic pentru că a redus considerabil cheltuielile pe care societatea le-a facut pentru maternitate şi naşterea copiilor, concedii postnatale, asistenţă medicală, alocaţii şi indemnizaţii, creşe şi grădiniţe, cheltuieli în sistemul educaţional, poate chiar şi în programele de locuinţe sociale. Pe termen lung, însă, aceste avantaje se întorc cu un bumerag sub formă de costuri, mult mai mari decât în prezent, asupra societăţii, a mai spus Gheţău.
