În timp ce cadrele didactice susţin că religia nu este poate cea mai potrivită opţiune pentru cei mici, sociologii şi psihologii argumentează faptul că în multe cazuri, la aceste ore se învaţă altceva decât ar trebui.
Recent, sociologul Marius Pieleanu a afirmat, pentru newsin.ro, că disciplina religie ar trebui să fie „mai degrabă” opţională, la clasa pregătitoare, întrucât părinţii decid care este parcursul şcolar al copilului, iar asumarea unor culte religioase este o decizie personală”.
„Copiii, la vârsta aceea, nu au suficient discernământ încât să aleagă în cunoştinţă de cauză. (...) Noi facem religie doar la presiunea bisericii. Fără să avem studii serioase, din care să rezulte foarte clar ceea ce vrea populaţia de la şcoală, impunem cu forţa chestiunea asta”, a declarat sociologul.
„Orele de religie sunt, în general, ore la care copiii strâmbă din nas, nu neapărat din cauza conţinutului lor, ci din cauza lispei de tact a profesorilor, care, de cele mai multe ori, sunt preoţi. (...) Pe de altă parte, trebuie să fim atenţi dată fiind majoritatea covârşitoare a ortodocşilor din România. Excluderea studierii religiei în şcoli poate produce reacţii adverse destul de puternice nu numai din partea bisericii, ci şi din partea unei părţi consistente a populaţiei, care îşi doreşte introducerea obligativităţii studierii religiei”, a mai explicat Marius Pieleanu.
Odată cu propunerea, de către ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a implementării unor noi materii în clasele primare, materii prin care elevii să fie atraşi la şcoală, ca teatrul sau educaţia prin film, discuţiile asupra reformării curriculei şcolare, inclusiv asupra Religiei, au reapărut, susţinute atât de către cadre didactice, cât şi de către psihologi.
Materie aproape inutilă
„Un exemplu de materie care, după părerea mea, nu are ce căuta în curricula şcolară a claselor mici, este religia. Eu fac parte din generaţia care nu a învăţat religie la şcoală. Totuşi, am observat, în ultimii ani, că apropierea emoţională de domeniul spiritual este mult mai mare la cei care nu au făcut religia la şcoală, decât la cei au avut în programa şcolară această disciplină. Impactul emoţional, la vârsta mică, pe care îl are religia predată la ora de clasă nu este de natură să orienteze copilul către un set de valori morale, ci, mai degrabă, să îl îndepărteze de un domeniu unde predomină rigorile dogmatice”, ne-a spus un profesor din Ploieşti. „Poate că, în locul acestei discipline, ar fi bine să se studieze, adaptat la nevoile şi nivelul celor mici, materii în care se fie pus accentul pe societate, pe etică sau alte lucruri de folos”, a mai adăugat cadrul didactic.
Sistem etic neconvingător
Psihologii susţin că, în prezent, prin orele de religie copiii nu învaţă un sistem de valori morale, pe care să-l folosească mai târziu, ci fac cunoştinţă cu unul dogmatic, neconvingător. „Nu m-ar deranja ca religia să fie o materie şcolară, dacă aceast lucru ar însemna deschidere spre ceea ce înseamnă să fii om. Cred că la aceste ore ar trebui să se vorbească mai mult despre preceptele comune etice valabile şi care stau la baza oricărui sistem de credinţe, indiferent care este el, despre valorile morale pentru copii. Nu să fie predate de preoţi şi în niciun caz să devină o învăţătură dogmatică şi după clasica atitudine: primeşti un zece dacă vii duminică la biserică, nu ai voie să faci asta ori cealaltă pentru că ajungi în iad sau se supără Doamne-Doamne dacă nu înveţi rugăciunea. Religia ar trebui să fie o materie care îi orientează moral pe cei mici, într-un mod plăcut, din care să înveţe uşor ce înseamnă să fii cinstit, tolerant, respectuos. În prezent, aceste lucruri nu se întâmplă, iar acest lucru are repercusiuni asupra sistemului de valori a generaţiilor viitoare, pentru că el nu mai prezintă credibilitate, iar copiii sunt foarte deştepţi şi înţeleg acest lucru din primele ore”, ne-a declarat psihologul Camelia Iuliana Radu.
