La Melbourne a avut loc recent lansarea cărţii „Între două lumi” (Editura „Atticea” – Timişoara) a jurnalistului şi scriitorului Ben Todică, colaborator al „Actualităţii prahovene”.
„O semnificativă contribuţie literară la edificiul cultural al românilor din diaspora, printr-un program elevat şi complex, cea mai elegantă prezentare a unui scriitor român în Australia, cu proiecţii de imagini şi videoclipuri, condusă de un grup de vorbitori, aşa a putut fi caracterizată această manifestare. Cartea domnului Todică demonstrează că „deşertul cultural" australian produce creaţii artistice clădite pe sufletul de român care schimbă deşertul în livezi, păduri şi câmpii pline de viaţă. O carte ce te face să te simţi mai puternic, invincibil si mândru de ţara si naţia ta.” (prof. dr. Ioan Miclău).
Rândurile de mai jos reprezintă cuvântul scriitorului Mark C. Nicolau rostit cu prilejul lansării cărţii.
Bună seara doamnelor şi domnilor!
Am acceptat cu plăcere invitaţia domnului Corin Izvenariu de a spune câteva cuvinte despre volumul „Între două lumi”, recent publicat de domnul Ben Todică.
Motivele sunt simple:
- În primul rând, cartea domnului Todică deschide o poartă în inima mea de român ajuns, ca mulţi alţii, în anul 1979, în Australia.
- În al doilea rând, cartea domnului Todică aduce o importantă contribuţie literară la edificiul cultural al românilor din diaspora.
Recenzia făcută de doamna profesor Aurelia Satcău acoperă contextul literar şi artistic al cărţii domnului Todică. Iar eu aş prefera să menţionez acele pasaje care m-au emoţionat şi m-au făcut să mă gândesc la legătura indestructibilă a diasporei române cu România.
„Insula zilei de ieri” scrisă de Umberto Eco, profesor de semiotică şi literatură medievală în Milano, descrie paradoxul temporal al unui naufragiat în insulele Solomon, care fiind situate pe meridianul schimbării fusului orar schimbă prezentul între azi şi ieri în câţiva paşi. La fel, cartea domnului Todică prezintă cu măiestrie legătura spirituală cu ţara şi cea materială cu Australia a celor care, ca noi, au părăsit România cu mulţi ani în urmă.
Mândria de român
Cartea începe cu un motto semnificativ: „Sunt român şi ca român…” (Petre Ţuţea), iar primul capitol, „Mândria mea de român”, stabileşte, prin spiritul creştin care emană în capitolele următoare, coordonatele spaţiale ale acestei remarcabile opere literare.
În Israel nu sunt evrei; sunt români, ruşi, polonezi, iranieni, marocani etc. Români şi „Între două lumi” suntem noi toţi cei ce-am fost forţaţi de teroarea comunistă sau de curiozitatea de a vedea lumea să părăsim frumoasa Românie, ţara moşilor şi strămoşilor noştri. Filosoful modern Douglas Hofstadter explică paradoxul Eu-lui ca fiind ceva personal în spatele ochilor. Ce suntem noi ? Suntem români australieni, or români americani, or români canadieni cu un comun numitor: calitatea de a fi români.
Graiul nostru şi latinitatea
Cu ani în urmă, Sorin, un bun prieten al meu din Canada, îmi spunea că unul dintre motivele pentru care nu vine să trăiască în Australia este că preferă deşertul de zăpadă al Canadei deşertului cultural din Australia. Cartea domnului Todică demonstrează că „deşertul cultural” australian produce creaţii artistice clădite pe sufletul de român care schimbă deşertul în livezi, păduri şi câmpii pline de viaţă.
Până acum nu am realizat că limba română are dialecte, ca cel bănăţean, spre exemplu. Unitatea naţională cerea să fim învăţaţi că limba română are regionalisme. O remarcabilă metonimie se poate observa în dialogul dintre ţăranul bănăţean şi cel din Frascati care transcende particularităţile dialectului roman şi a celui bănăţean. Cei doi ţărani se înţeleg pentru că au aceleaşi probleme, aceleaşi bucurii şi aceeaşi credinţă.
A da şi a primi
Prezentarea metaforică a icoanei ca simbol al credinţei şi ca busolă a vieţii de zi cu zi îmi aminteşte de anii copilăriei, când, ca şi Ben, mă rugam la Îngeraşul meu pentru protejarea tatălui meu şi a unchilor mei trimişi de partid în vacanţe lungi în închisoarea de la Aiud.
Prozatorul brazilian Paulo Coelho ne spune că dragostea cauzează suferinţă pentru că primim mai puţin decât dăm. Silogismul este evident, deoarece dragostea pentru Dumnezeu nu ne cauzează suferinţă, ceea ce înseamnă că noi primim mai mult decât dăm. Q.E.D.
Efectul uraniului asupra populaţiei
Partea a doua a cărţii domnului Todică este a compilare de amintiri personale din copilăria autorului revăzută cu ochii maturităţii. Crimele ecologice ale regimului comunist, distrugerea umană. Sinecdoca care defineşte efectul uraniului pe populaţia Ciudanoviţei exemplifică dezastrul naţional impus de ruşi prin marionetele locale. Ca mulţi alţii, îmi aduc aminte prima poezie învăţată la şcoală: “Iar steluţa cea de sus, oare ce-o avea de spus?”. Toţi ştim ce vroia să spună steluţa şi mulţumim lui Dumnezeu că steluţa a dispărut în «the black hole of the Communism».
Partea a treia. Poetul Ion Bencei introduce prin limbajul pur al bănăţenilor oda tristă a celor 45 de ani de robie adusă de ruşi ca şi fantasticul nopţilor Valpurgiei, unde sabatul vrăjitoarelor crează viziuni apocaliptice (Nechezat de cai în noapte).
Hingherii bucureşteni şi doamnele din Londra
Proza fantastică a lui Mircea Eliade oferă întotdeauna o alternativă mai frumoasă a realului. În acest aspect, viziunea ideală a locurilor de unde am plecat în urmă cu 30 de ani nu este afectată de evenimente tragice sau de aminitiri neplăcute. Ben explică imposibilitatea reîntoarcerii la locul de unde a pleacat, care în mintea lui a rămas neschimbat.
Teatrul absurdului al lui Eugen Ionescu abundă de umor combinat cu intuiţie profetică a viitorului. Ionescu observă că de sute de ani omenirea a trăit sub tiranie sau în dezordine. Interpretarea realităţii în România depinde de punctul de origine ca şi serialul ştiinţifico-fantastic „Stargate”. Sfârşitul dramatic al regimului comunist ne dă nouă, celor de peste mări şi ţări, speranţa unei Românii puternice, avansate, libere şi independente. Petru cei din ţară schimbarea de regim a adus pe de o parte libertatea de a vorbi, manifesta şi vizita mapamondul, iar pe de altă parte nesiguranţa zilei de mâine din punct de vedere economic, sărăcie pe străzi şi bogaţie inimaginabilă la escroci. Participarea la NATO şi la Uniunea Europeană a creat un teatru al absurdului unde hingherii bucureşteni nu pot să colecteze câinii fără stăpân de frica doamnelor senile din Copenhaga sau Londra.
Arhivele viitorului
Nemurire. Întorcându-ne la Hofstadter realizăm că nu mulţi dintre noi vom fi amintiţi de posteritate, doar că prin opera literară a domnului Todică vom fi transformaţi în informaţie digitală şi memoraţi în arhivele viitorului accesibile urmaşilor noştri.
Acceptând că istoria este scrisă de învingători, noi ca români trebuie să le amintim celor din alte lumi de eroii cântaţi nu în Chanson de Rolland or Nibelungenlied or „Rilke’s song”, ci în baladele lui „Dan, căpitan de plai”, „Baba Novac” şi „Mioriţa”. Gheorghe Doja, Avram Iancu, Horia, Cloşca şi Crişan, alături de Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul sau Dromihete, Burebista şi Decebal nu sunt mai prejos decât eroii antichităţii, Evului Mediu şi cei moderni.
De la suficienţă la bogăţie. Dizolvarea României
Partea a patra a cărţii domnului Todică prezintă interviul domniei sale acordat doamnei Veronica Balaj, interviul actriţei Stela Popescu acordat domnului Todică şi un număr de scrisori cu caracter literar.
Din primul interviu am extras câteva răspunsuri interesante:
- Curiozitatea culturală, nu terorarea comunistă a fost cauza exilului – exilul e făcut din emigranţi politici, religioşi, economici, aventurieri şi curioşi.
- Confundă liantul societăţii australiene ca fiind banul şi nu democraţia câştigată prin luptă grea, după multe sute de ani – este normal ca venind dintr-o dictatură să nu realizezi rolul primordial al democraţiei în societate.
- Schimbarea culturală e o trecere de la suficienţă la bogăţie – adevărat, e greu ca oaia să devină berbec sau lupul să-şi schimbe năravul.
- Observă dizolvarea României în Piaţa Europeană şi discrepanţa între cei care au şi cei care nu au – este o opinie comună tuturor celor care îşi iubesc ţara, fie ei români, francezi etc.
Mark C. Nicolau
Melbourne, Australia
