Începutul lunii august a fost marcat de protestele violente anti-imigrație și anti-musulmane în peste 18 orașe britanice, evenimente pretextate de uciderea a trei fetițe cu vârste între 6 și 9 ani de către un tânăr de 17 ani cu origini africane. Nimeni nu a mai vrut să înțeleagă că ruandezii (de fapt familia din care provenea ucigașul, născut în Țara Galilor) nu sunt musulmani, și că, probabil, crima nu are motivație religioasă. Oamenii s-au revoltat poate pe bună dreptate, împotriva vechiului flagel al atacurilor cu arme albe care nu poate fi stopat cu toate modificările anuale ale legilor. Anual se petrec 50.000 de atacuri cu diverse arme albe (cuțite, bricege, macete, săbii etc) care s-au soldat cu 244 de decese în perioada mai 2023- mai 2024.
Numai că la aceste proteste s-au lipit și „patrioții“, un soi de militanți de extremă dreapta, huligani de pe stadioane și tot felul de pierzători de vreme. Așa că mișcarea aceasta eterogenă a degenerat în violențe la care poliția a părut copleșită sau depășită.
Totul a degenerat de la incendierea mașinilor de poliție, la atacarea hotelurilor unde sunt cazați migranții ilegali, în unele orașe „patrioții“ au făcut filtre pe străzi și opreau mașinile să vadă ce origine au ocupanții și eventual îi agresau. În paralel, stângiștii și comunitățile musulmane au organizat propriile contra-proteste. Ironia a făcut ca după ce patrioții au devastat o moschee, musulmanii au ripostat și au devastat lăcașul de cult al englezului de rând, PUB-ul din cartier.
- OPINII. ALEX POLICALĂ: PARTIDUL – CEAUȘESCU - NOSTALGIA
Lumea s-a polarizat ca în Statele Unite, și în întreaga Europă. Numai că aici, într-o societate extrem de aglomerată la propriu, oamenii acum se urăsc sau simpatizează la nivel de vecin de gard. Unii cred că Anglia se duce de râpă când văd atâția străini pe străzile lor, mai ales cei ușor recogniscibili, asiaticii (indienii, pakistanezi, indonezieni etc) și africanii. Unii cred cu fanatism că oamenii sunt cancerul naturii și că trebuie încet-încet băgați în rezervații pentru a salva planeta. Alții cred cu tărie că Regatul Unit poate acomoda orice cultură, grup etnic și orice religie și privesc cu simpatie orice migrant din Africa și Asia (mai puțin din estul Europei, că nu e cool).
Următorii sunt „Patrioții“ de caviar, mai puțin extremiști, care vor doar migrație de calitate – doar oameni superspecializați (ingineri, doctori, IT-iști, fotbaliști super-talentați), dar care să nu-și aducă și familia de 8 membri și dacă se poate să plece când nu mai e nevoie de ei. Ei resping total ideea migrației ilegale (Cei care debarcă din bărci aduși din Franța și sunt apoi cazați în hoteluri pe cheltuiala statului până la procesarea cererilor de azil).
Pe ultimele locuri sunt huliganii, extremiștii de dreapta care nu vor în general pe nimeni din afară, și își doresc o epurare etnico-rasială a societății britanice ca printr-o magie. Cum ar bate din palme și toți imigranții dispar brusc din Regatul Unit, inclusiv cei la a doua sau a treia generație, care sunt deja cetățeni britanici și vorbesc engleza impecabil. Joburile le rămân englezilor neaoși care se vor angaja în masă și nu vor mai fi nevoiți să muncească în construcții, transport sau în depozite, asta în cazul în care nu sunt asistați social. Argumentele lor sunt puerile și lipsite de realism, dar din păcate asta constituie fondul discuțiilor. Atât s-a putut.
Dar mai este loc de migranți?
Potrivit statisticilor, în 2022 trăiau în UK peste 10 milioane de migranți oficial, adică 14,8% din populație. 3,5 milioane de persoane provin din statele Uniunii Europene (pe primul loc se află polonezii - 700.000. Cei 557.000 de români se află abia pe locul 4.
6,8 milioane de persoane provin din afara zonei UE, adică din Asia, Africa, statele europene non-UE, Australia, Noua Zeelandă, SUA etc. Cei mai mulți s-au stabilit în marile orașe din sudul Angliei, numai 35% din toți migranții sunt stabiliți în zona Londrei. Din statistici au dispărut foștii migranți care au obținut cetățenia britanică în ultimii 10 ani, dar știm că în 2022 au fost peste 200.000 de persoane care au obținut cetățenia britanică, românii fiind pe locul doi din națiunile europene (6.300 persoane) care au obținut acest statut. Indienii sunt pe primul loc dintre națiunile extraeuropene cu 18.000 de persoane, urmați de pakistanezi și nigerieni.
De asemenea, marea temă a naționaliștilor este imigrația ilegală, cu bărcile, dar statistica seacă arată doar 52.000 de migranți ajunși anul trecut și numai 38.000 anul acesta. În același timp, anul trecut au emigrat din UK peste 530.000 de persoane, dintre care 98.000 erau cetățeni britanici). Deci aproape în aceeași măsură se și pleacă de aici.
Un popor tot mai stingher în propria țară?
În Anglia, de exemplu, procentul albilor britanici este de 74% (44 milioane ) în scădere cu 13% față de acum 20 de ani. Alți etnici europeni cu cetățenie britanică se ridică la procentul de 6,2% (3,7 milioane). Alte 5,5 milioane (9,3%) provin din Asia centrală: indieni (1,9 milioane/3,1%), și pakistanezi (1,6 milioane/2,7%). Din Africa provin 5,5 milioane/4% din cetățenii britanici. Trebuie precizat că aici este vorba de originea etnică a unor cetățeni britanici.
Pare totuși că butoiul este cam plin și că altă valuri de migrație masivă nu vor mai putea fi acomodate. Evident este vorba doar presimțire, nimeni nu poate preciza statistic, economic, sociologic cât puhoi de lume mai poate încăpea pe insulița aceasta, deja neîncăpătoare.
Scandalul creat expune o problemă mai veche a Regatului: Criza imobiliară
Anglia are un teritoriu de 132.932 km2 (55% din teritoriul României) în care locuiesc 57 milioane de oameni, oficial. Are o densitate de peste 400 de locuitori / km2, ceea ce este o valoare uriașă, fiind depășită doar de Olanda. Din această cauză, prețurile caselor și al chiriilor a crescut exponențial în ultimii ani astfel, încât un apartament banal cu 2 dormitoare, la periferia Londrei nu poate costa mai puțin de 600.000 de lire, iar undeva într-un orășel la mare depărtare de capitală să coste peste 250.000 lire.
Casele sunt tot mai mici și înghesuite, unele nu au decât pereții exteriori din cărămidă sau profil de beton, interiorul fiind compartimentat doar prin plăci de rigips cu interior fonoabsorbant. De fapt, problema suprapopulării este veche, deoarece și casele construite în anii 50, sau chiar acum 100 sau 200 de ani arată la fel de îngrămădite. Atunci era epoca revoluției industriale, oamenii migrau de la rural către orașe în căutarea unui trai mai bun. La fel de mulți emigrau în America, Australia, Noua Zeelandă, Canada. Touși, în ciuda condițiilor precare și a faptului că se construiesc foarte multe cartiere noi de locuințe, cererea este uriașă și locuințele se vând și se închiriază pe bandă rulantă la prețuri din ce în ce mai mari.
Revoltele „Patrioților“
Așadar ceea ce trebuia să se desfășoare ca niște proteste pașnice s-a transformat în mișcări violente de stradă atât din cauza dezinformărilor și invențiilor apărute în social media cât și a inabilității autorităților de a detensiona situația încă din primele ore și zile ale evenimentelor, mai ales că cele două tabere (naționaliștii și stângiștii) au fost la un pas să se încaiere dramatic, fără ca nimeni să intervină.
Poliția britanică nu are o structură națională de restaurare a ordinii publice ca Germania (Bereitschaftpolizei), Franța (CRS și Gendamerie Mobile). Structura de „riot“ se constituie voluntar la nivelul fiecărei secții de poliție din agenți de stradă care trebuie să absolve un curs de specializare (unde nu există criterii fizice) și evident nu e înghesuială prea mare. Oricum reacția poliției a fost lentă și structura s-a mobilizat foarte încet. Norocul Poliției a fost cu sistemul CCTV (mulțimea de camere video stradale) în baza cărora au fost identificați suspecții și reținuți ulterior de acasă.
Revoltele, potrivit autorităților ar fi fost instigate de mai multe organizații de extremă dreapta precum English Defence League (EDL- oficial desființată); Patriotic Alternative, Britain First, National Front, British Movement etc, coordonate de mai mulți lideri printre care s-au remarcat Tommy Robinson (numele real Stephen Yaxley-Lennon) sau Laurence Fox.
Reprimare și pedepse
Peste 1000 de persoane au fost arestate sau reținute din care 575 au fost puse sub acuzare iar 50 și-au primit sentințele în urma unor procese rapide de către curți constituite la presiunile primului ministru Keir Starmer. Pedepsele sunt extrem de dure și încep de la 2 ani și 5 luni, până la 3 ani și 5 luni. 25 de persoane care nici nu au participat la evenimente au fost condamnate la închisoare câte 3 ani pentru postări pe rețele sociale considerate de tribunal „incitări la ură de rasă“. Aceștia au luat pedepse mai drastice decât unii prinși pe stradă, la revolte, cu arme albe asupra lor. Un băiat de 11 ani a fost arestat, iar o fată de 13 a pledat vinovată pentru că a dat cu piciorul în ușa unui hotel unde erau cazați imigranții ilegali („solicitanți de azil“ în termenii oficiali). Un bărbat de 69 de ani a fost condamnat la 2 ani și 8 luni de detenție pentru că avea asupra lui la proteste cu un mic baston.
Deși a reprimat tentativa de răscoală, Guvernul a eșuat totuși
Keir Starmer a acționat în forță și foarte dur, stilul său de fost procuror nu s-a dezmințit. Însă deși a pus punct cu succes unor revolte care puteau să degenereze, a eșuat să arate că este un om de stat, ca premier al Marii Britanii, demonstrând doar că e doar șeful unei facțiuni ajunsă la putere.
Modul de comunicare a fost unul total partinic, ideologizat. Nu a vorbit de împăcare, de unitate în rândul poporului (termenul de „națiune“ este evitat în discursul public britanic), de discuții, de văzut dacă este de analizat o schimbare în modul în care sunt tratate problemele interne sau cele legate de migrație. Absolut nimic, Starmer pare setat să meargă înainte ca tancul peste orice pentru îndeplinirea programului său politic de stânga.
După guvernarea de gâgă a conservatorilor, care nici de centru-dreapta nu au arătat a fi, laburiștii, care au preluat frâiele guvernării, au virat periculos către un ușor curent de marxism și autoritarism prin opiniile publice unor lideri. Starmer promite urmărirea conturilor online ale cetățenilor care par să fie infestați de „doctrine ale urii“ și evident condamnarea lor, lucru care poate depăși pedepse similare pentru fapte precum tâlhărie, sau tentativă de omor, în anumite circumstanțe.
Vrea înființarea mai multor companii de stat și suprataxarea companiilor, vrea să acorde mai multă putere Fiscului (HMRC) și mai multe mijloace online pentru a urmări pe evazioniști. Mai multe drepturi pentru chiriași și faultarea proprietarilor. Ca orice socialist vrea un stat mai puternic, un stat care să ofere cele mai multe soluții cetățenilor, vrea reglementarea prin legi și regulamente al oricărui aspect al vieții sociale și chiar private. În plus, la aceste dorințe, laburiștii nu vor să renunțe la obiectivul zero carbon (net Zero) până în 2030, ceea ce ar putea însemna raționalizare a consumului de energie, de alimente și de carburant, pe scurt o recesiune auto-impusă sau sărăcie pentru un ideal ecologic.
Deja începe să devină pustiu pe zona de centru (centru-dreapta sau centru-stânga) în politica britanică, iar conservatorii sau simpatizanții de centru-dreapta, aflați acum în opoziție, vor fi împinși inexorabil spre zona naționalistă. Sunt o mulțime de oameni care gândesc doar parțial ca cei din stradă, oameni de centru-dreapta, nu extremiști, dar nu au avut dispoziția sau curajul să iasă din casă, oameni care totuși pot să voteze și care sunt total ignorați de establishment.
Represiunea aceasta a calmat prostimea din stradă, dar aduce în societate semnalul începutului unei „poliții a gândiri“, unde opiniile cetățenilor exprimate pe rețelele sociale încep să fie analizate și eventual catalogate ca fiind ilegale și pedepsite cu ani de detenție.
Articol scris de Alex POLICALĂ
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană
