- Data de 8 septembrie marchează o nouă sărbătoare mare în calendarul creștin-ortodox, având o încărcătură consistentă de tradiții și superstiții.
- Nașterea Maicii Domnului, cunoscută și ca Sf. Măria Mică, este data la care își celebrează onomastica aproximativ 2,6 milioane de români.
Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Este cea mai mare sărbătoare a toamnei și are loc în fiecare an pe data de 8 septembrie. Sfânta Maria Mică se sărbătorește atât în biserica ortodoxă, cât și în cea catolică. Praznicul liturgic al Naşterii Maicii Domnului există şi la copţii egipteni, şi la iacobiţii sirieni.
Istoric, Nașterea Sfintei Fecioare este datată între anii 19 și 22 î.Hr., fiind rodul rugăciunii Sfinților, Drepților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, care au făgăduit lui Dumnezeu că, dacă vor avea un copil, îl vor închina Lui.
Îngerul Gavriil li s-a arătat și le-a spus că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un „vas ales lui Dumnezeu”.
Numele de Maria îşi are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă Doamnă, împărăteasă, cea aleasă, cea frumoasă. Această sărbătoare creştinească ar trebuie să fie pentru toţi un prilej de a ne dedica viaţa lui Hristos şi de a deveni oameni noi. Nu degeaba momentul acesta de peste an este urmat, pe 9 septembrie, de pomenirea Drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, cei care i-au dat viaţă Maicii Domnului.
Își sărbătoresc onomastica pe 8 septembrie, de Sf. Măria Mică, peste 650.000 de bărbați cu prenumele Marian, Marius sau derivate ale acestora.
Tot astăzi este ziua onomastică pentru 1,9 milioane de femei cu prenumele Maria derivate din acesta, inclusiv Marilena, Mioara sau Mia, precum și cele aproape 1.000 de românce având prenumele Marusia.
Tradiții și superstiții de Sf. Măria Mică
Potrivit tradiţiei populare, la sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ca de altfel la orice mare sărbătoare, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe, nu se face curăţenie în casă, ca să nu se atragă răul. În popor se spune că în această zi vor fi ascultate mai ales rugăciunile femeilor care vor să aibă copii, dar şi ale celor însărcinate, pe care Maica Domnului le va ajuta să aibă o naştere uşoară.
Şi cei care vor să se căsătorească se pot ruga în această zi Maicii Domnului, ca să-şi găsească perechea potrivită. În această zi, credincioşii ţin candelele aprinse în dreptul icoanei Fecioarei Maria şi împart din fructele toamnei pentru morţi.
În tradiția populară se considera că vara începe la Onofrei (Cuviosul Onufrie cel Mare, sărbătorit pe 12 iunie) și se termină la Sântămăria Mică (8 septembrie). Toamna se încheie la Sf Nicolae.
O sărbătoare a fructelor, a târgurilor și a schimbării în luna lui Răpciune
Septembrie este prima lună a calendarului biblic, iar românii îi spuneau acestei luni în mod popular Răpciune, cu înțeles de răcire a timpului și exista și o zicală: „În luna Răpciuni/Cad copiii pe tăciuni”, sensul fiind că se strângeau în jurul focului.
Maramureşenii cred că toamna va fi urâtă şi cu precipitaţii dacă plouă pe 8 septembrie. Iar dacă înfloresc merii şi perii, înseamnă că toamna va fi plăcută, iar recoltele se vor culege uşor. Semnele din această zi îi ajută pe oameni să facă prognoze despre următorul an agricol.
„Sărbătoarea de încheiere a anotimpului cald, zi de hotar pentru vară, este socotită Nașterea Maicii Domnului, Sântămăria Mică, sau Precista Mică, 8 septembrie. Odată cu schimbarea vremii, oamenii își schimbau ținuta vestimentară, iar păsările migratoare își începeau călătoria spre alte tărâmuri, mai calde, semn că vara s-a sfârșit”, scrie Narcisa Știucă, în cartea Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri.
În Oltenia se făceau și un fel de pomeni „pentru vii” și sunt sfințite fructele toamnei.
„În localitățile din sud-vestul Olteniei se țin Sărindare de obște numite și Pomeni de Vii, desfășurări ample pentru sănătatea familiilor, pomenirea morților și sfințirea fructelor toamnei. Este o sărbătoare a bucuriei, a celebrării recoltei, a transformării naturii în cultură, căci fructele și celelalte roade ale pământului s-au zămislit prin truda oamenilor”, se mai arată în volumul citat.
Despre Sântă Măria Mică ca hotar astronomic între vară și iarnă scrie și Ion Ghinoiu, (Calendarul țăranului român – Zile și mituri). Hotar „marcat de închiderea pământului pentru reptile și insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile și iarmaroacele unde se vindeau și se cumpărau produse specifice sezonului”.
Țăranii făceau în acestă perioadă diverse activități: culegeau ultimele plante și fructe de leac, băteau nucii, începeau culesul strugurilor și semănau grâul, orzul și secara. Erau jupuite și cojile ulmului, pentru legatul viței de vie.
Citiți și: Festivalul Cașcavelei de la Valea Doftanei are loc în perioada 6-8 septembrie
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
