• Pe 16 decembrie, la Centrul Cultural din Brebu, Ioana Nicolaie a lansat cartea de povestiri „Miezul inimii”.
• O seară fantezistă, cu muzică, pictură și multe vorbe bune, dar și mere, cozonaci și ouă de pinguin.
Volumul „Miezul inimii” a fost în centrul unei simfonii interdisciplinare, concepute de Iraida Florea, directorul Centrului Cultural Brebu. Cartea a fost translatată și interpretată în diferite forme artistice, de la poezie, la muzică clasică, modă și artă plastică picturală.
Din paginile cărții au apărut mere roșii, pe masa vorbitorilor, dar și în șase tablouri realizate de către tinere artiste sub îndrumarea curatorului Raluca Enver. Este un simbol puternic, unul dintre multele din cartea de întâmplări din viața autoarei, care a trimis publicul în căutarea propriilor amintiri din perioada comunistă. Cine nu avea iarna mere pe balcon, întinse pe foi de ziar, într-un dulap metalic, construit de un meșter din bloc?
Din carte a ieșit și o uniformă roșie, purtată de o solistă de canto, dar și o poezie scrisă de Florin Dochia.
Ioan Mihai Cochinescu a creat un cadru fantastic, în care a dăruit publicului ouă de pinguin, o introducere în mirajul cărții.
Criticul literar Codruț Constantinescu a prezentat originea și dezvoltarea conceptului „Seratelor Culturale Elstar”, care durează de mai bine de cinci ani, din care face parte acest eveniment.
Scriitoarea și profesoara Maria Nicolai a citit o poezie pe tema Romain Gary (Émile Ajar) care lecturează textul Ioanei Nicolaie, un joc de fantezie literară pe care vă invităm să îl citiți mai jos.
Profesorul și criticul literar Christian Crăciun a vorbit despre volumul lansat ca fiind „o carte cozonac”.
Iar jurnalista Aura Dobre a prezentat un reportaj surpriză, cu fond sonor, care pleacă din paginile cărții. De asemenea, vă invităm să îl citiți.
Între discursurile invitaților au fost momente de muzică clasică, susținute de elevii Eva Dumitru (vioară), Mihai Vlăsceanu (chitară), Sabina Gabriela Ițcuș (flaut), Livia Pisăliță (soprană) și meditativă - Alexandru Dumitrașcu (marimba), și apoi prezentarea tablourilor.
Când a venit rândul autoarei, trecuseră aproape două ore. În vocea Ioanei Nicolaie a fost multă emoție, în fața unei săli arhipline, care a intrat pe deplin în jocul literar. Emoție este multă și în acest volum, scris cu pricepere și migală. Au urmat multe autografe și fotografii, bucuria întâlnirii a continuat până târziu, în seara de iarnă. O sărbătoare, de la care nu au lipsit cozonacii.
Distinsul om de litere Christan Crăciun ne-a declarat că „Într-o ambianță pe care nu mă sfiesc să o numesc fastuoasă am participat sâmbătă, 16 decembrie, în impresionantul Centru Cultural al comunei Brebu din Prahova, la un adevărat happening construit în jurul volumului „Miezul inimii” al Ioanei Nicolae. „Simfonie de arte plastice și muzică”, cum au spus organizatorii, în care despre volum s-a vorbit și prin poezie, pictură, publicistică, muzică. Totul s-a petrecut sub egida Seratelor culturale Elstar, fermentul cultural al Câmpinei.
Provocat de atmosferă, am spus în acest cadru că volumul Ioanei este „ca un cozonac”. Mă bazam pe următorul fragment: necăjită că nu-i ies cozonacii, povestitoarea își sună mama care îi recapitulează ingredientele și întărește: „secretul stă în temperatură, și nu în cea din cutia încinsă la maximum, ci în aceea din miezul de inimă”. Limpede, cred, analogie alchimică, lungul proces de purificare, frământare și coacere a materiei/materiilor nu se împlinește în galbenul aromitor decât la temperatura unui coeur ardent. Amintirile din copilărie și prima tinerețe care dau materia acestei cărți au această trăsătură a emoției camuflate, îmblânzite, atenuate. Este o carte curată, coborând cu un firesc uimitor din cotidian în mit și fantastic și acoperind tragismul unor evenimente (se petrec grozăvii, unele atroce: accidente, boli, morți, violuri, umilințe, pe fundalul sărăciei și al absurdului social din anii 80 și începutului anilor 90) cu o pânză de melancolie care nu escamotează nimic, ci îmblânzește. Nu este doar o carte de mărturii, ci una de mărturisire de credință față de valorile unui spațiu moral, social, familial recuperabil astăzi doar prin asemenea amintiri. Este o datorie de recunoștință și o integrare, o întoarcere acasă, de unde nu a plecat cu adevărat, deși a plecat.
Dincolo de epicul acestor povești dintr-o lume pierdută, cartea este de o poeticitate remarcabilă. Și prin metaforele discrete, dar percutante și, mai ales, prin atmosferă, prin aromă, ca să închei în același ton cu imaginea începătoare. („Anii 80 aveau oasele la vedere și burta li, lipită de coste”, „Noaptea e un fermoar stricat, trenul îl prinde între șine și roți”, „prietenia ca un tatuaj ce nu se mai șterge”). O carte despre indestructibilul amintirilor”.
Cartea „Miezul Inimii”, semnată de Ioana Nicolaie, a apărut în 2022, la editura Humanitas din București.
Galerie foto: Librăria Elstar
Romain Gary (Émile Ajar) citind-o pe Ioana Nicolaie, de Maria Nicolai
Intră în sala de dublaj
și oboseala o să te întinerească.
În apa limpede vei privi cartea,
acum neocolită de elevele de la
liceul din apropiere,
nesărită de doamna în rochie elegantă
și de copiii cu skate-boarduri.
Îți vei auzi gândurile
și vei putea dormi pe săturate.
Somnul tău nu va mai fi luat în copite
de herghelia de neliniști,
ci vei coborî cu ușurință
de la etajul șapte.
Băltoacele se vor transforma
în cerneala cu care vei scrie
cot la cot cu timpul îngăduitor.
Va putea fi salvat totul,
ți-ai spus, întinzând degetele
de hârtie lucioasă,
chiar și paginile vălurite
în care Momo, madam Roza,
nenea Hamil, doctorul Katz,
nenea N'Da Amédée,
nenea Waloumba, tanti Lola,
Nadine, netezeau eternitatea
și-l puneau pe Arthur
să le fie adevărat axis mundi.
Simți o cărare neștiută
care-ți întinde mâna
și lumina din pagini care se foiește
atunci când luciditatea fuge
dintre copertele înnoroiate ale cărții
ca să-ți rămână ca un zâmbet ,
neșters de pe față.
Îți repeți: Tot înainte!
și-ți admiri printr-un zâmbet curajul,
această raritate tânără
ce-ți bate cu pumnii pe dinăuntru.
Nu trebuie să plângi,
Tu ai toată viața înainte!
Making of – Geaca (Miezul Inimii – Ioana Nicoale), de Aura Dobre
Trebuia să ajung devreme în gară, urma un drum lung cu trenul. Aveam de scris Reportajul. Asta era noul meu job reporter de noapte în trenurile României. România (mea adormită). Ce se poate întâmpla într-un tren. Din România. Într-o singură noapte. Asta a fost mesajul primit pe mail.
Aveam 2000 de semne de adunat și dacă pot și câteva fotografii. M-am urcat în tren. Nu era lume prea multă. Mulți călători se urcaseră în trenul spre mare. Spre lumea lor și a vacanțelor planificate din timp. Mi-am găsit repede locul de lângă geam. Ce bine! Mi-am întins picioarele pe locul de dincolo de măsuța despărțitoare. În vagon mai eram eu tânără și un bărbat cu vârstă incertă. Mai tânăr decât mine și cred că și decât ea. Mai erau în vagonul meu de reportaj și alte figuri. Șterse. Nedefinite. Fundalul pe care începeam să îmi țes povestea. Imagine Dragons sunt partenerii mei de drum. Muzica lor promitea să mă țină trează și în alertă.Ca să nu adorm, deși poate Norah Jones ar fi mai potrivită! Să văd, să simt, să adulmec povestea care îmi va creiona reportajul.
Trenul s-a urnit cu greu. Luminile scădeau și trenul să avânta spre munți străbătând câmpia uscată. El o privea printre gene. Ea visa către viața ei care se contura undeva dincolo de gara pe care o lăsasem deja în urmă. Ar fi putut să citească. Părea o extensie a unei cărți. El o privea printre gene. Fremăta adulmecând-o, trăind-o discret. Ea își odihnea temerile pe brațul fotoliului impersonal. Gândurile ei săpau pe frunte căi pe care altcineva le străbătea. Amintirile ei respirau lângă geamul deja întunecat al trenului.
Fotoliul întins de el i-a dat ei motiv să se relaxeze și să doarmă. Cum e să dormi într-un tren cu oameni pe care nu i-ai mai văzut vreodată? Să dormi si să te lași pe mâna lor. Somnul te va duce mai aproape de destinație sau te va pierde la un colț curios al destinului? Cine ar putea să știe! Eu nu am dormit niciodată în tren, avion, vapor sau autobuz. Somnului meu îi e mereu dor de patul de acasă. Așa că ascult Bad Liar...și îl văd pe el ridicându-se ușor și acoperind trupul ei adormit cu geaca lui, respirând-o...
A privit-o toată noaptea. Next to me... era cântecul de noapte care se repeta... el o privea numărându-i gândurile și zâmbetele încruntate din somnul liniștii ei. Imagine Dragons mă purtau cu imaginația departe. Dacă sunt iubiți și s-au certat? Nu avea cum să nu fie? Uite cum o privește, cum o ascultă respirând. Ea nu ar putea dormi așa de liniștită lângă un străin. Sigur sunt iubiți. S-au certat și nu-și vorbesc acum. În tren. Geaca întinsă peste ea, cu parfumul lui risipit discret pe pielea ei, o îmbracă acum în somnul ei zgâlțâit. El tresare de fiecare dată când trenul se scutură ca un armăsar sălbatic. Să nu cadă. Întinde mâinile lui ca o plasă de sprijin.
Reportajul meu curgea printre degete. Tastele transformau cuvintele în rânduri citinde. Am privit în jur. Parcă numai era nimeni. Doar noi trei într-un tren al tăcerii zgomotoase. Follow you... și dragonii mei imaginari îmi conturau povești cu ei doi care se vor fi împăcat deja când ajungem la destinație. Care poate aveau clipa lor de tăcere în acest tren care îi ducea spre ei, ei doi singuri ca la o margine de cer...
Noaptea s-a dus printre gene. Am ajuns în gara mea și a lor. L-am văzut mai întâi pe el cu geaca lui sprijinită de scaunul lui. Doar părul ei l-am văzut urmând-o dincolo pe peronul unei dimineți răcoroase.
Mă înșelasem. Ei doi au împărțit doar o tăcere dintr-un tren de noapte. Geaca lui a combinat mirosul lui cu parfumul pielii ei. Pentru totdeauna. Ca o promisiune peste timp, când ea se va fi strângând în tăceri și singurul adăpost va fi liniștea și siguranța de o noapte dată de geaca lui. El își va fi trăit cândva o dragoste întreagă protejând amintirea.
Reportajul meu? Pain! You made me a beliver! Am coborât din tren după el. Și-a aruncat geaca în coșul de gunoi. Un om al străzii, a luat-o uimit. Din buzunarul stâng a căzut un bilet. L-am adunat... scria doar atât: Mulțumesc! Și am dat play Norah Jones: „What am I to you?”.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
