• Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” invită publicul miercuri, 5 iunie, ora 17.00, la vernisajul expoziției de tapiserie: „La început a fost... țesutul”, a artistei Delia Sechel Perrois.
• Artista ploieșteancă aduce, de această dată, o nouă expresie plastică, prin tehnici de pictură, grafică, colaj textil și tapiserie haute-lisse.
Curatoriată de Alice Neculea, expoziția actualizează solidaritatea creației plastice moderne cu universul formelor plastice specifice culturii populare românești, subliniind astfel fenomenul de continuitate și de permanență a tradiției noastre spirituale.
Și ca un remediu contra uitării, autoarea Delia Sechel Perrois o intitulează «La început a fost… țesutul».
Expoziția este dedicată actului creator care ne însoțește și ne animă de la începuturile lumii cu speranța că nu va fi stins de dezvoltarea necontrolată și orgolioasă a tehnologiei.
„Cel mai adesea, lucrările Deliei solicită un «ochi gânditor». Imaginile devin unități de sens, ele se transformă, își schimbă suportul material precum și conținutul, iar diferența lor iconică dă de văzut și de gândit”, afirma curatoarea Mioara Liujanschi la deschiderea expoziției „Iconic”.
În tapiseria «Cosmogonia», creația lumii este pusă în oglindă cu creația artistică. În viziunea artistei, această imensă roată de foc este energia latentă, energia creatoare care sălășluiește în fiecare dintre noi. În interiorul ei ca și înlăuntrul nostru sunt pliate, rânduite și păstrate cu grijă în căsuțe secrete toate elementele, toți germenii viitoarei manifestări creative a lumii dar și a operei de artă.
O roata fără spițe nu este utilă. Când, însă, ai curajul să îi pui spițe, ea devine funcțională. Așa se întâmplă și în creația artistică: întâi trebuie să eliberezi intuiția, să ai inițiativa gestului creator și apoi ea va deveni o forță.
«Turnul» din tapiseria cu același nume cumulează mai multe elemente simbolice: forța protectoare, mitul ascensional, axis mundi etc. Turnul este cel care, în mod symbolic, reunește, leagă cerul, pământul și lumea subterană. Pentru Delia, el reprezintă însăși propria sa construcție: nevoia de a-ți păstra rădăcinile când ești dezrădăcinat, lupta pentru existența ta pe pământ și speranța, aspirația spirituală când ridici ochii spre cer. Peștele nu este mai puțin simbolic. Cel mai adesea el reprezintă imaginea cristică.
Peștelui liber din imensitatea oceanelor, artista îi atribuie misterul inconștientului uman care ne scapă și alunecă la fel ca peștele.
Arborele vieții este un simbol foarte puternic cu multe reprezentări în toate culturile și religiile lumii.
«Eu l-am văzut în splendoarea unui imens buchet de flori proaspăt cules de măicuțe din grădinile mănăstirii Putna și pus într-un vas în sala care adăpostește celebrele acoperăminte de mormânt brodate» mărturisește artista.
«Ithaca (reîntoarcerea acasă)» și «Penelopa» sunt două lucrări în care noilor tehnologii de print li se adaugă tactilul firelor de lână printre care se întrezăresc mâinile lucrătoare gri și eterne ca stânca, dar brăzdate de amprentele roșii ale anilor de trudă.
Aceste lucrări sunt, de asemenea, o referință către doi celebri pictori moderni Chagall și Matisse pe care artista îi admiră în mod special.
Marc Chagall, pentru amintirile copilăriei, tradițiile, și nostalgia pământului natal reprezentate în toată opera sa.
Henri Matisse, maestrul neegalat al culorii, pentru forța și abnegația lui, care, depășind limitele suportului traditional, a transformat culoarea în element sculptural. Matisse este cel care a pictat celebra La blouse roumaine (ia românească) oferită probabil de Theodor Pallady cu care a întreținut o strânsă prietenie.
Cine este Delia Sechel Perrois
Delia Sechel Perrois este născută în Ploiești, absolvă Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București (actuala UNArte) promoția 1980, secția tapiserie, clasa profesoarei Theodora Stendl.
În 1992. câștigă concursul de admitere la specializarea post universitară în domeniul picturii de la Haute Ecole d’Art et Design din Geneva, iar câțiva ani mai târziu urmează masterul de cercetare în arte vizuale în cadrul aceleiași instituții.
Trăiește și lucrează în Franța și Elveția unde participă la numeroase expoziții de grup și personale.
A reprezentat România la concursul internațional organizat de ONU Geneva în 2020, o lucrare de-a ei aflându-se în colecțiile de artă ale ONU.
După o absență de 30 de ani, revine în orașul natal și aduce publicului ploieștean o expoziție retrospectivă intitulată «Iconic», iar în 2023 realizează o nouă expoziție interdisciplinară inspirată de curentele avangardiste de la începutul secolului XX, invitând la un dialog artistic colegi artiști din România, Elveția, Malta și Canada.
Cariera sa artistică debutează în 1989, cu o expoziție la galeria Căminul Artei din București având un titlu premonitoriu: «Poarta… sau limitele care deschid». Această primă etapă tematică și-a găsit sursele de inspirație in motivele decorative străvechi ale portului tradițional și în civilizația lemnului din Transilvania.
Demersul său artistic nu se oprește la decorativismul motivelor geometrice permanentizate din generații, ci pătrunde și în semnificația adâncă a acestor «semne» ce codifică o întreagă mitologie arhaică, conservată canonic de meșterii populari.
Păstrând în creația sa motivele firului, nodului și a pânzei țesute, ea transpune elementul ornamental, într-unul simbolic, arhetipal prin intermediul diferitelor tehnici de pictură, grafică, colaj textil și tapiserie haute-lisse.
Din dorința de a pune în valoare o civilizație mai puțin cunoscută, lumea satului nostru pe cale de dispariție, ea prezintă publicului elvețian, în 2019, o expoziție omagiind veșmintele arhaice din spațiul românesc, ia, fota și brâul. Motivele crestăturilor în lemn de pe furcile de tors ea le transformă în tatuaje picturale, cu funcție apotropaică (protectoare) pe corpul femeii și al bărbatului prinși în dansul horei.
Călătoriile și documentările, realizate în satele din România au rămas profund înrădăcinate în spiritul ei reapărând și în creații mai recente cum ar fi reprezentarea simbolica a zeiței Athena, care este și protectoarea meșteșugurilor și a țesutului, atribut mai puțin cunoscut.
Apoi Delia Sechel Perrois își construiește propriul fir narativ în jurul personajului eroic Odiseu, exilat și el, cu care îi place să se identifice în dorința de evadare, de libertate și de aventură.
O primă expresie vizuală a acestui «work in progress» este dedicată însă Penelopei, personaj legat nu întâmplător de meșteșugul țesutului. În conceptul expozițional «Camera Penelopei», din 2015, artista imaginează o scenografie a spațiului de viață și a ocupațiilor Penelopei în acest nesfârșit timp de așteptare, prezentând astfel o alternativă la epopeea lui Homer.
Expoziția semnată de artista Delia Sechel Perrois va rămâne la dispoziția publicului pe tot parcursul lunii iunie 2024.
CITEȘTE ȘI: FOTO&VIDEO DABADA - UN DISCURS VIZUAL DESPRE NONSENS, O REVERENȚĂ PENTRU STRATAN ȘI URMUZ
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Actualitatea Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
