Florin Mocanu, un maestru al culorii, pe care o exprimă în pictura abstractă FOTO&VIDEO

Florin Mocanu, culoare, pictura abstracta, Galeria de arta Ploiesti,

Categorie: APH Cultural

: Scris de Elena CIOBANU; Publicat: 03 Iulie 2026

• „Subiectul picturii lui Florin Mocanu este culoarea, iar spectrul luminos intervine în măsura în care este căutat diafanul”, spune criticul de artă Ana Amelia Dincă.
• Dacă nu ați vizionat expoziția sau doriți să o revedeți, aveți acum posibilitatea într-un video-reportaj marca APH.

„Florin Mocanu nu are prejudecăți în ceea ce privește menținerea direcției abstracte. Lucrările sale poate par niște abordări instinctuale, dominate când de diluții evanescente, când de o vibrantă consistență cromatică, însă plenitudinea culorii și tendința implozivă asupra câmpului plastic implică stăpânirea spațiului de lucru cu tot ceea ce presupune acesta, de la dinamica materiei tratată tensional în primul plan, până la sugestii de profunzime, arhitecturi ale pastei și registre în adâncime sau pe verticală”, spune criticul de artă Ana Amelia Dincă, despre lucrările din expoziția pictorului Florin Mocanu, realizată, recent, în Ploiești.

Dacă nu ați vizionat picturile artistului sau pur și simplu doriți să vă mai bucurați o dată de universul lui coloristic, aveți ocazia să o revedeți în acest video-reportaj marca APH.

„Pictura lui Florin Mocanu este un univers în expansiune din care se naşte lumina albă a Logosului şi lumea necreată a galbenului. Rostirea revelatoare a albastrului şi sensul regenerant al verdelui completează trăirile asumate, evocate de intensele expresii ale roşului.
Acest principiu al afectului este amplificat de balansul dintre prezenţa şi absența materiei, generând dinamica forțelor antagonice aflate în consonanță.

Tehnica picturii în ulei şi utilizarea glasiurilor, care permit suprapuneri optice de culoare, fac din reprezentările artistului un spațiu exaltant, determinat de o cromatică vie, care îşi afirmă o anumită imaculare, chiar şi atunci când derivă din amestecuri

Diferitele combinaţii şi alăturări ale acesteia au fost studiate pentru a conferi consistență pigmentului sau pentru a-l dematerializa în funcție de lumină, devenită principalul vector al apariției efectelor vizuale, determinate de treceri delicate între tonuri. Pornind de la primordialitatea albului, artistul şi-a restructurat paleta, obținând diferite combinații fizice ale culorilor, dar şi starea lor originară a fost utilizată prin variate grade de diluție și numeroase juxtapuneri care dau prețiozitate lucrărilor.

Percepția reflexelor luminoase din natură a accentuat acuitatea empirică a artistului în a descifra senzațiile subtile ale eclerajelor, cărora le-a conferit o încărcătură contemplativă. O anumită experiență senzorială a imaginii decurge imperceptibil din disoluția materiei. Ea străbate un drum presărat cu eseuri cromatice, unele ajungând la solidificare şi evidențiind prin starea lor complexitatea straturilor transparente.
Acestea proiectează o pulsație afectivă, la care contribuie şi fermitatea gestului, ajungându-se în acest punct după ce, pornind de la fluiditate şi fragmentare, artistul cristalizează suprafețele de culoare făcute vizibile prin pete mai ample, creând astfel entropie şi deopotrivă ordine în câmpul bidimensional, peste care intervin şi traseele de culoare obținute prin acțiunea penelului. (...) Rezonând cu eul profund, nuanțele contribuie la statornicirea lumii subconştiente a artistului şi la arhitecturarea unui limbaj simbolic al interiorității.

Polaritatea dintre închisuri şi deschisuri nu creează zone de conflict vizual, aceasta devenind activă în dialogul dintre două forțe perceptive opuse, înlăturând subiectivitatea realității şi impunând obiectivitatea simțurilor lăuntrice, în măsura în care teritoriul descriptiv aparține culorii, iar cel spiritual luminii şi umbrei.

Subiectul picturii lui Florin Mocanu rămâne culoarea, iar spectrul luminos intervine în măsura în care este căutat diafanul. Devenind imponderabil, acesta îşi anunță rezonanțele estetice prin imperceptibile treceri formând o succesiune de nuanțe delicate și funcționând ca un dispozitiv care pulsează lumină.
Când pânza este copleşită de pasta densă, intervin construcții tonale care îşi creează prin contraste un nou repertoriu vizual, subordonând opulența pigmentului unui limbaj pictural autonom.
Greutatea cromatică devine un vector care se apropie de lumea fizică, fără să o definească, iar prin înlăturarea formei, toate sugestiile conduc spre reverberațiile lăuntrice în care cromatica îşi revendică apartenenţa la aria spirituală a artistului”, mai explică Ana Amelia Dincă.

GALERIE FOTO APH

pictura Florin Mocanu 2