Viaţa mizerabilă şi extrem de grea a românilor este dată, în primul rând, de lipsa totală de apărare, de protecţie sau ajutor în faţa celor care comit abuzuri şi nedreptăţi. Astăzi vă vom arăta cum două mari concerne fac legea, îşi croiesc relaţiile cu abonaţii după criterii care sunt mai mult decât umilitoare. Practic, abonatul – sau consumatorul captiv – este lăsat la îndemâna celor care deţin monopolul.
Caz naţional
Ai pus ochii pe un teren. Strângi din dinţi şi îţi faci în acel loc o casă, un atelier sau o fabrică. Te vede Dumnezeu câte ai de tras. Avize, acte, autorizaţii, şantier, dar, fiind destoinic, le rezolvi. Numai că... ai nevoie de utilităţi. Chestii simple ce nu presupun cine ştie ce tehnologii ca în Star Trek, ori poate că pentru unii accesul la apă, canalizare, curent electric sau gaze poate să ţină de o dotare din arsenalul unui Jean Luc Picard. Aici începe adevărata distracţie! La “utilităţi” ai de trecut un adevărat test de rezistenţă. Afli cum că trebuie să-ţi montezi pe banii tăi tot ce presupune reţeaua de electricitate.
Deci alergătură după stâlpi, cabluri, transformator – ce mai, te apuci să toci câteva sacoşe de bani, doar îţi vei vedea casa ori firma iluminată şi cu acces la curent electric. Nu spunem nimic despre cât de mult te costă toate la un loc, deoarece nu ştim cât de bine staţi cu inima. Dacă ai înfipt stâlpii, spânzurat cablurile, montat transformatorul, nu înseamnă că ai scăpat de belea. „Electrica” vine şi îţi spune că toată distracţia respectivă nu este valabilă decât dacă semnezi un contract cu domniile lor prin care tu – onest şi naiv – le... donezi întreaga investiţie! Altminteri nema branşarea la mult dorita alimentare cu energie electrică! Dacă nu semnezi nu eşti luat în seamă, iar dacă semnezi înseamnă că tu ai tocat o căruţă de bani pentru a îngrăşa o multinaţională şi o droaie de băieţi deştepţi.
Ce spun zeii? Statul a închis ochii la megaşmecherie
Oricum compania ENEL a recunoscut că nu a investit niciun leu în reţele de distribuţie a energiei electrice şi mai spune că acestea sunt "vechi de 30 de ani", deşi ei se "ocupă" de modernizarea lor de trei ani. Iar cei care fac profituri barosane pe cârca românilor mai sar şi la bălăcăreli când sunt întrebaţi de ce nu respectă contractele. Potrivit unui senator român, reprezentanţii ENEL au susţinut că nu-şi aduc la îndeplinire obligaţiile faţă de consumatori deoarece românii "fură energie electrică în proporţie de 15%".
În faţa unui asemenea comportament nu prea ai de partea ta pe nimeni deoarece încă de la privatizare, prin contract, se pare că au fost lăsate suficiente portiţe pentru ca astfel de abuzuri să fie la îndemâna operatorilor. Pe de altă parte, încă de la privatizarea companiilor de electricitate nu s-a spus foarte clar care sunt obligaţiile celor care se ocupă cu distribuţia. Cu toate că vorbim despre companii private acestea au avut acces liber nu numai la infrastructura fostei Electrica, dar nu au plătit nici un sfanţ pentru că aveau amplasaţi stâlpii sau alte utilităţii proprii pe terenuri proprietate privată a statului. S-a tot spus că este vorba de servicii publice şi că nu se cuvine ca amărâtele de companii – care fac profituri babane – să plătească, măcar simbolic, pentru că dispun, folosesc şi utilizează o suprafaţă de teren din proprietatea statului. Oare câţi dintre amărăştenii din ţara asta se trezesc cu scutire, iertare sau asemenea omenie din partea statului când au de plată ceva?!
Electricitate – sau jecmănire şi batjocură pe faţă
La doi paşi de Tribunal există un imobil vechi - unde a funcţionat fostul cinematograf “Roxy”, devenit ulterior “Tineretului” -, al cărui parter este acum o ruină. În spaţiile respective mai funcţionează câteva firme. Unul dintre patroni a simţit pe pielea sa cât de mare este puterea şi nepăsarea furnizorilor de utilităţi. “Am preluat, prin cesiune, firma respectivă. Automat asta presupunea că am preluat şi toate contractele pentru utilităţi. Dar aveam să văd că bunele mele intenţii sunt pedepsite!”, ne-a spus patronul care avea să treacă prin batjocura unui furnizor aşa de mare precum Electrica. Ca urmare, după ce a cesionat firma a crezut că este firesc să anunţe toţi distribuitorii - apă–canal, electricitate, gaze etc - despre schimbarea proprietarului care deţine dreptul de folosire asupra spaţiului respectiv. Că tot vorbim despre faptul că bunele intenţii nu scapă nedepsite, el avea să constate, încă din primele zile, că este tratat cu deosebită indiferenţă. “În imobilul respectiv existau nişte vecini care se conectau ilegal atât la reţeua de gaze, cât şi la cea de alimentare cu energie electrică. Am simţit miros persistent de gaze şi pentru că exista un pericol de explozie am sesizat autorităţile, la 112. Crezi că i-a păsat cuiva? Nu! Nici pentru furt şi nici pentru pericolul public”, spune păţitul nostru. Credea că problemele de securitate se vor rezolva, iar pe cele administrative nici măcar nu le bănuia.
Ştiţi reclama aia cu roaba de documente? Tipic românesc! E pe bune!
Aşadar, plin de încredere în sine, patronul nostru avea să meargă, pe 4 ianuarie 2010, la sediul Electrica pentru a-şi arăta disponibilitatea pentru preluarea contractului şi transferul acestuia. “Practic eu nu schimbasem absolut nimic din spaţiul pe care l-am preluat. Nici măcar o veioză, dar mi s-au cerut o sumedenie de documente: contractul de închiriere, actele firmei, Codul Unic, documente care să ateste cât consum, calcule şi fişe de analiză a tensiunilor, consumul existent, tabele şi un vraf de alte hârţoage. Le-am făcut, iar pe opt ianuarie m-am prezentat la ghişeu. Funcţionara de la ghişeu, Georgiana, îmi spune că nu am dosar cu şină. Plec să cumpăr. Revin, dar ghişeul era închis, deoarece fiind prins cu munca mea am ajuns cam târziu şi, o ştie toată lumea, trebuie să îţi iei liber dacă urmează să ai ceva de rezolvat cu astfel de instituţii. Iar vineri, la acea oră, totul se decidea pe baza acelui dosar cu şină. Am revenit cu dosarul solicitat, dar degeaba. Ghişeul era închis. Am revenit luni, pe 11 ianuarie. Tot degeaba. Acum aveam vraful de hârtii şi dosarul, dar nu mi-l primeau deoarece nu funcţiona reţeaua de computere. Nici măcar pe un bon, un bileţel nu l-am obţinut!” Păţitul a crezut că dacă lasă dosarul acolo, funcţionara se va ocupa de el, ulterior, când aveau să li se pornească computerele, S-a ocupat, desigur. Să-l arunce la coşul de gunoi! “După trei săptămâni am revenit la Electrica, aflu că individa era în concediu, iar dosarul nicăieri. Nu fusese înregistrat. La ghişeu o altă funcţionară. Pe nume Cojocaru. Îi las un alt dosar, inclusiv o carte de vizită şi stabilim dacă sunt alte probleme să mă sune oricând. Mi-a spus că va dura cam trei săptămâni – o lună până la finalizare şi că nu mai este nevoie de altceva!” îşi continuă patronul nostru firul dramei sale.
Cu patentul şi cu mopul am ras totul
“Pe şase martie văd un nene, de la Electrica, care umbla cu nu ştiu ce scule, la tabloul electric al firmei. Am crezut că face o verificare, dar au venit fetele să-mi spună că a căzut curentul. El venise pentru a-mi tăia alimentarea cu energie electrică. Disperare, nervi, marfă, clienţi – nu ştiam ce să mai cred! De când am luat firma am plătit absolut totul! La zi, chiar şi ce era de plată anterior venirii mele. Nenea de la Electrica îmi spune că are ordin de deconectare, semnat de şefii săi. Îi sun, îi iau pe rând şi în cele din urmă am primit veste că o să vină cineva să-mi reconecteze reţeaua. Au venit unii de la întreţinere. Care n-aveau nici un fel de legătură cu treaba pe care o aveau de făcut. Cred că erau din aceia care dau cu mopul prin firmă. Am fost şi în audienţă la directul general. Telefoane, verificări, nervi şi în cele din urmă am primit alte asigurări că totul se va rezolva” spune păţitul nostru.
Epilog şi coadă. De peşte!
La sediul firmei despre care v-am povestit avea să vină o femeie. Din parte distribuitorului de curent electric. Cojocaru, pe numele său. A luat o copie de pe certificatul de înmatriculare şi a spus că este suficient doar atât! Între timp clădirea a fost la un pas de a sări în aer din cauza acumulărilor de gaze, a luat foc, dar nimeni nu a mişcat un deget. Ştiau de câteva luni bune că prin zonă se furau atât gaze cât şi curent electric. N-a interesat pe nimeni! Deocamdată n-au fost victime. Nu interesează pe nimeni! Doar pe fraieri care plătesc!
