• Liviu Voinea, Alternate Executive Director la Banca Mondială, fost ministru al Bugetului în perioada 2012-2014 și, pentru o perioadă scurtă, fost viceguvernator la BNR, spune că „prioritatea zero” astăzi este adoptarea unei rectificări bugetare care să ia în calcul ideea că putem să avem o creștere economică mai mică, iar la această creștere mai mică trebuie să adaptăm costurile statului.
• Până la măriri de taxe, crede Liviu Voinea, e nevoie să îmbunătățim colectarea. „O creștere a taxelor este ineficientă în țările caracterizate de corupție ridicată”, spune acesta.
Companiile de stat care merg în pierdere trei ani la rând ar trebui băgate în insolvență, absorbția fondurilor PNRR ar aduce un spor de 3.5% din PIB și ar ușura semnificativ sarcina ajustării, iar Ministerul Finanțelor să revină la rolul de filtru de aprobare pentru toate proiectele mari, să analizeze și să decidă ce investiții merită făcute și care nu, recomandă într-un interviu pentru HotNews.ro, Liviu Voinea.
Iată câteva dintre opiniile pe care le-a înaintat expertul român.
CITEȘTE ȘI: Marcel Boloș: CE a decis suspendarea sumei de 869 de milioane de euro din PNRR
Ca să avem o consolidare fiscală care chiar să funcționeze, e nevoie de patru lucruri clare: voință politică (adică liderii să-și asume măsurile, chiar dacă sunt nepopulare), expertiză tehnică (să existe oameni care știu ce au de făcut), sprijin instituțional (toate instituțiile statului să tragă în aceeași direcție), și, foarte important, respectarea regulilor fiscale – cele care spun cât are voie statul să cheltuie și cât să se împrumute. (...)
Pe termen scurt, va fi greu. Dar această „cură” bugetară e necesară dacă vrem o economie mai sănătoasă și mai stabilă pe termen mediu și lung.
(...) Din ce am văzut atât din propria experiență, cât și din literatura de specialitate, cel mai important lucru este să întărim disciplina financiară. Și asta la toate nivelurile: administrația centrală, autoritățile locale și companiile de stat.
„Să crești pe datorie nu e o strategie sustenabilă”
România are al doilea cel mai mic nivel de venituri publice din Uniunea Europeană (după Irlanda). Putem aduna mai mulți bani în buget dacă facem trei lucruri de bun simt: colectăm mai bine taxele, eliminăm excepțiile și portițele fiscale și reașezăm anumite taxe astfel încât să fie mai echitabile și mai eficiente.
Nu cred în ideea că putem să ne dezvoltăm menținând ani la rând deficite mari. Să crești pe datorie nu e o strategie sustenabilă.
Există un curent solid de gândire economică care arată că pe măsură ce datoria publică crește, riscul de recesiune crește și el.
De ce? Pentru că statul ajunge să cheltuie tot mai mulți bani pentru a plăti datoria, în loc să investească în lucruri utile. Iar asta duce la costuri de finanțare mai mari atât pentru bugetul public, cât și pentru cetățeni și firme.
„Contează nu doar cum reducem acum, ci și cum reducem în următorii ani”
Noi avem nevoie de o ajustare de peste 6% din PIB în următorii ani (...).
În buget se manifestă o tensiune structurală între dorința justificată de a cheltui mai mult pentru domenii prioritare precum educație, sănătate, apărare, adaptarea la schimbările climatice, și nevoia de a reduce deficitul.
Din acest motiv, ajustarea fiscală trebuie să fie echilibrată între partea de venituri și partea de cheltuieli. Noi trebuie să reducem deficitul nu doar la 7% anul acesta, ci până sub 3% în următorii ani.
„Prioritatea zero”
(...) Prioritatea zero astăzi este adoptarea unei rectificări bugetare care să ia în calcul reducerea prognozei de creștere economică (de la 2,5% cât este fundamentat în buget la 1,3 -1,4% cât este estimarea revizuită a instituțiilor financiare internaționale) și să prevadă un pachet de măsuri care pot fi realizate pe termen scurt. Ea trebuie însoțită de o strategie fiscal-bugetară credibilă pentru următorii ani – predictibilitatea și angajamentul pentru reforme sunt esențiale.
Aceasta nu este însă o consolidare fiscală obișnuită, pentru că are avantajul de a fi contemporană cu PNRR. Absorbția integrală a banilor din PNRR ar aduce un spor de 3.5% din PIB (FMI, 2024) și ar ușura semnificativ sarcina ajustării.
„Înnăsprirea legii insolvenței”
Pentru a avea o economie competitivă, este dezirabil să includem în mixul de politici publice nu doar ajustarea cheltuielilor și creșterea veniturilor, ci și măsuri de creștere a productivității totale a factorilor.
Acestea ar include sprijin țintit în sectorul privat pentru inovare și adaptare tehnologică, îmbunătățirea guvernanței corporative (în special în companiile de stat), întărirea mediului concurențial (de exemplu prin înnăsprirea legii insolvenței astfel încât să fie eliminate barierele de ieșire de pe piață).
Despre nivelul mare al creditelor de angajament din stat: „Să lucrăm doar de banii care sunt în buget”
Statul român trebuie să pună ordine în modul în care cheltuie banii publici, mai ales când vine vorba de investiții. Avem această practică a creditelor de angajament (cheltuielile care pot fi angajate), mult peste creditele bugetare (suma până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar). Întrucât există proiecte multianuale, este o practică firească, dar care trebuie foarte atent supravegheată pentru a nu da naștere la excese.
O măsură esențială ar fi controlul strict al creditelor de angajament (care au ajuns să depășească și cu 70% creditele bugetare pentru investiții) și reintroducerea obligației din Legea 270/2013 art.43ˆ1 care prevede că ordonatorii de credite notifică furnizorii privind creditele bugetare aprobate și nu permit acestora să lucreze mai mult decât este bugetat.
În acest fel se elimină morișca facturilor care sunt emise fără să aibă acoperire în buget, dar care odată emise sunt raportate în deficitul ESA.
„Să decidă ce investiții merită făcute și care nu”
Tot la capitolul ordine și priorități, aș recomanda ca Ministerul Finanțelor să revină la rolul de filtru de aprobare pentru toate proiectele mari – adică cele peste 100 de milioane de lei – ceea ce ar însemna reînființarea unei unități specializate care să analizeze și să decidă ce investiții merită făcute și care nu.
Ideea de bază este că nu toate investițiile sunt la fel de bune sau la fel de urgente. Această regulă ar trebui să se aplice peste tot: ministere, programe locale mari (gen PNDL, Anghel Saligny, CNI).
„Achizițiile centralizate aduc economii și de peste 20%” pentru stat
O altă propunere vizează respectarea standardelor de cost – adică să nu se mai accepte proiecte la prețuri „umflate”, ci să se țină cont de sumele corecte stabilite oficial.
O piatră de încercare ar putea fi introducerea achizițiilor centralizate, începând cu sectorul de sănătate – lucru care, în alte țări, a dus la economii și de peste 20%.
„Companiile de stat în insolvență”
Companiile de stat care merg în pierdere trei ani la rând ar trebui băgate in insolvență – ca să se taie pierderile sau, dacă se poate, să fie reorganizate. Partea bună este că, pe perioada insolvenței, aceste firme nu mai apasă asupra deficitului bugetar (ies din calculul deficitului pe model european ESA).
Ajutoarele de stat ar trebui și ele regândite. De exemplu, ajutoarele pentru IMM-uri să fie țintite către cele care chiar au potențial să crească și să aducă valoare – nu doar cele care bifează condițiile minime.
„O creștere a taxelor este ineficientă în țările caracterizate de corupție ridicată”
(...) În cazul României se impun măsuri de reducere a gap-ului de TVA, acolo unde se înregistrează cel mai mare deficit de colectare a TVA din UE, de circa 30% (Comisia Europeană, 2025). În spațiul public circulă propunerea privind generalizarea taxării inverse la TVA. Însă regimul TVA este reglementat în UE prin Directiva TVA, care prevede taxarea inversă pentru tranzacțiile intra-comunitare, iar pentru restul tranzacțiilor dă posibilitatea țărilor membre să solicite excepții pentru anumite sectoare.
România a solicitat și aplică aceste excepții într-o serie de domenii (între care: cereale, deșeuri feroase și neferoase, materiale lemnoase, construcții, telefoane mobile, circuite integrate, energie electrică, gaze). Taxarea inversă ajuta la prevenirea fraudei de TVA (mai puține rambursări), dar necesită aprobarea Comisiei Europene și reprezintă o excepție de la regulă. Se discută în prezent în UE extinderea sferei de aplicare, dar va mai dura câțiva ani până la modificarea legislației.
„Criminalizarea neplății TVA și controlul strict al rambursărilor de TVA”
Trei soluții sunt la îndemână: criminalizarea neplății TVA; înnăsprirea legii insolvenței, pentru că o buna parte dintre firmele care declară dar nu plătesc TVA sunt cele în insolvență; si controlul strict al rambursărilor de TVA. Desigur, îmbunătățirea colectării, nu doar la TVA, este în strânsă legatură cu necesara reformă a ANAF în sensul digitalizării și folosirii instrumentelor de analiză de risc.
Limitarea excepțiilor din Codul Fiscal
În al doilea rând, avem problema excepțiilor din Codul Fiscal. Ele trebuiesc reduse la minimum, așa cum recomanda și rapoartele FMI si Bancii Mondiale. Decât să le mai menționez aici pe toate, mai simplu este să spunem ce ar trebui să rămână ca excepție: cota redusa de TVA la alimentele de bază. Aproape toate celelalte excepții crează portițe pentru abuzuri.
În fine, trebuie și o optimizare a modului în care impozităm veniturile.
Încasările din impozitul pe venit în România sunt la o treime din media UE (care depășește 9% din PIB). FMI (2022) a propus o idee simplă: păstrezi cota de 10% pentru majoritatea populației, dar aplici 20% pentru partea din venit care trece de 10.000 de lei pe lună (adică aproximativ 2.000 euro) și a calculat că această măsură ar aduce în plus venituri de 1% din PIB anual.
Citește interviul intregral pe Hotnews.ro
CITEȘTE ȘI: Alocațiile și pensiile în contextul minivacanței de Rusalii. Când vor fi virate
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
