- Scris de Sebastian IGNAT
Am extras pentru voi un citat din fostul președinte Traian Băsescu. Declarația este de acum două zile și a fost făcută în cadrul Interviurilor ȘtirileProTv:
Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.
În toamna anului trecut, partea informată a poporului român a asistat, stupefiată, la implozia simulacrului pe care, de 34 de ani, îl numim stat de drept. Sistemul epoleților de afaceri a crăpat în direct, în seara exit-pollului din primul tur. Dintr-o dată, mizeria de sub preșul statal a ieșit în toată splendoarea sa, emanând un pestilențial iz de faliment democratic.
Seara fatidică a arătat lumii civilizate că România este o republică bananieră, cu trădători în uniformă incapabili să-și protejeze țara și cu analfabeți la costum ajunși până în vârful statului, inși preocupați doar de prăduirea transpartinică, în haită, a bugetului public pentru încă patru ani. Așa am ajuns la scandalul Călin Georgescu, nu altfel. „Mesia” digitală nu exista fără concursul factorilor sus-menționați.
Tinerii se sinucid cu încetinitorul, în direct, sub ochii unui public hipnotizat de algoritmi. La București, adolescenții își fac supradoze pe TikTok, iar platforma, în loc să intervină cu responsabilitate, premiază vizibilitatea. Tot TikTok, în același timp, suspendă conturi de jurnaliști, invocând „abateri de la politicile comunității”.
De două zile încoace se desfășoară un concurs de analize și opinii „smart” în online. Reducerea discuției la lupta dintre proști și deștepți este la fel de falsă ca și europenismul lui Marcel Ciolacu sau liberalismul lui Ciucă de la manutanță. De cele mai multe ori, adevărurile banale sunt cele care corespund realității. Ca de exemplu:
Ploieștiul nu mai promite nimic. Este încremenit între amintiri și administrații neputincioase, îmbâcsite de nepotisme, amantlâcuri, plus fraierii care fac munca cea mai grea. În fiecare an, peste 50% dintre tinerii absolvenți de licee și colegii aleg să plece. Orașul nu le oferă nicio direcție. În lipsa unei viziuni, totul devine tranzitoriu: școala, familia, munca, chiar și identitatea locală. După absolvirea facultății, Ploieștiul devine pentru ei locul acela de vizitat părinții. Sau cimitirul.
A fost tâlhărit în București și de zece zile stă pe străzi. A ajuns în Ploiești și se sprijinea, sfârșit, de un gard, lângă o instituție publică din centrul orașului. Tremura tot. Are diabet, nu a mai luat insulină de zece zile. E de meserie bucătar, iar de unde lucra în Capitală l-au dat afară fără să îl plătească. Spune că soția este în Austria, împreună cu copilul.