• Încă din ziua de 15 decembrie 1989, zeci de credincioși începuseră să se adune în preajma bisericii reformate din Timișoara, după ce pastorul László Tokés îi anunțase că va fi evacuat de autorități, urmând să oficieze slujbe în satul Mineu, din județul Sălaj.
• A fost primul pas care va duce, treptat la o revoltă anticomunistă care se va transforma în Revoluția Română din Decembrie 1989.
Reformații au vegheat pe trotuar și au aprins lumânări în fata lăcașului de cult, iar în zonă au venit și alți timișoreni. În cursul serii de 15 decembrie, aceștia au intrat în conflict cu ofițerii de Securitate și Miliție prezenți acolo pentru a supraveghea zona, iar autoritățile locale au venit la fața locului, încercând să detensioneze situația.
A doua zi, la 16 decembrie, credincioșii reformați au rămas în apropierea bisericii, însă în zonele din preajmă s-au adunat tot mai mulți oameni. Pe fundalul nenumăratelor nemulțumiri față de puterea locală, se formează coloane de cetățeni timișoreni care se îndreaptă spre centrul orașului, încercând să atragă cat mai multă lume.
Izbucnește, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populației, ca și al destrămării sistemului comunist european în fostele țări socialiste.
După ora 17.30, tramvaiele sunt blocate în stația din Piața Sf. Maria și se aud primele lozinci în favoarea libertății, fiind formulate și cereri privind îmbunătățirea nivelului de trai. În Piața Maria, câteva sute de persoane scandează „Libertate”, „Dreptate” și se cântă „Deșteaptă-te, române!”, potriuvit surselor Agerpres.
Coloanele de manifestanți s-au îndreptat spre Comitetul județean al Partidului Comunist Român (PCR). Au fost mobilizate forțele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliției, armata, gărzile patriotice, pompierii, iar manifestanții au fost întâmpinați cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au avut loc ciocniri violente între demonstranți și forțele de ordine și au fost operate arestări.
La 17 decembrie 1989, timișorenii se adună în stradă în număr foarte mare, manifestanților alăturându-li-se muncitori din fabrici și uzine. Se scandează: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică!”. Comitetul județean al PCR este luat cu asalt de către demonstranți, care pătrund în clădire prin geamurile sparte, și intervine armata. La miezul nopții, forțele de ordine deschid focul asupra manifestanților, fiind uciși și răniți copii, tineri, femei și bătrâni. „La teleconferința convocată de Nicolae Ceaușescu, prin indicațiile transmise, se instituie, de fapt, starea de necesitate în întreaga țară: „Am convocat această conferință având în vedere unele evenimente care au avut loc ieri și azi la Timișoara...Am dat ordin să se tragă...să se someze și dacă nu se supune, să se tragă”, se arată în volumul „'Istoria României în date”, coordonator Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, 2003.
„Ceaușescu și-a imaginat tulburările de la Timișoara (comitetul de partid a fost atacat și devastat) ca o reeditare a celor din 15 noiembrie 1987 de la Brașov. Pentru a nu dramatiza situația, el a hotărât să efectueze vizita de mult programată în Iran, lăsând conducerea țării în seama Elenei Ceaușescu și a lui Manea Mănescu. Încercările de a reprima revolta timișoreană s-au dovedit infructuoase. Sentimentul că trebuie mers până la capăt, că nu mai există întoarcere, pusese stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți, ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat (...)”, arată istoricul Florin Constantiniu în lucrarea sa „O istorie sinceră a poporului român” (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002).
În ziua de 18 decembrie 1989, un grup de aproximativ 30 de tineri s-au îndreptat spre Catedrala din Timișoara, au aprins lumânări pe scările acesteia și au cântat „Deșteaptă-te, române!”. Imediat s-a deschis focul asupra lor, înregistrându-se morți și răniți. În seara de 18/19 decembrie, pentru a se șterge urmele masacrului de la Timișoara, din ordinul Elenei Ceaușescu, sunt ridicate de la morga Spitalului Județean aproximativ 40 de corpuri neînsuflețite ale martirilor Timișoarei, pentru a fi transportate la București, la 19 decembrie, și incinerate la crematoriul „Cenușa” (19-20 decembrie). Cenușa lor a fost aruncată într-o gură de canal.
La 20 decembrie au ieșit în stradă muncitorii de la întreprinderile din Timișoara, care se alătura zecilor de mii de manifestanți, ocupând Piața Operei. Sediul Comitetului județean al PCR este înconjurat de muncitori. În aceeași zi, prin Decret prezidențial se instituie starea de necesitate pe teritoriul județului Timiș, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism și de distrugere a unor bunuri obștești”.
Scânteia de la Timișoara se aprinde la București: Revoluția română
La 21 decembrie 1989, autoritățile se confruntau cu o criză în creștere, pe măsură ce tulburările din Timișoara se extindeau. În această zi, tulburările au izbucnit și în București „care, din acel moment, a devenit principalul punct al demonstrațiilor'', se arată în volumul „Revoluția română din decembrie 1989”, de Peter Siani-Davies (apărută în versiunea românească la Editura Humanitas, București, 2006). Tot la 21 decembrie 1989, la Timișoara au avut loc manifestații pentru a șasea zi consecutiv, iar demonstrații au avut loc și în alte orașe mari ale țării.
În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 Comitetul Municipal PCR hotărăște organizarea la București, în Piața Republicii (Piața Palatului) din fața sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare „miting popular” care să condamne „acțiunile huliganice” de la Timișoara, se arată în lucrarea „România. Date și fapte. 1989-2009”, editată de Agenția Națională de Presă Agerpres (2010).
Mitingul uriaș din Piața Palatului, care urma să fie transmis în direct la radio și televiziune, trebuia să demonstreze publicului din România sprijinul larg de care continua să se bucure regimul și, în consecință, să legitimeze reprimarea demonstrațiilor de la Timișoara. „Dată fiind tensiunea în creștere, aceasta era o strategie foarte riscantă (...) Dar Ceaușescu nu a văzut-o astfel deoarece continua să creadă cu tărie că beneficia de sprijinul maselor de muncitori”, arată Peter Siani-Davies, specialist în istorie modernă sud-est europeană, conferențiar la University College din Londra.
La 21 decembrie 1989 la sediul Comitetului Central al PCR din București s-a desfășurat o ședință a Comitetului Politic Executiv în cadrul căreia s-a discutat situația de la Timișoara. Nicolae Ceaușescu a propus cu acest prilej mărirea unor retribuții și ajutoare sociale. În jurul orei 12.00 a început marele miting din Piața Palatului. Participanților le-au fost distribuite numeroase pancarte prin care erau condamnate manifestațiile de la Timișoara și se exprima solidaritatea cu conducerea de partid și de stat. Desfășurarea mitingului era transmisă în direct de televiziune și radio.
La balconul Comitetului Central al PCR se aflau Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena, înconjurați de mulți dintre conducătorii de partid. Cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu a fost întreruptă de grupuri de protestatari, constituite spontan. S-au auzit huiduieli, s-a creat panică, iar cea mai mare parte a manifestanților s-a dispersat din Piața Palatului. Panica s-a generalizat, iar Nicolae Ceaușescu a părăsit microfonul și a plecat din balconul de la care vorbea. Transmisia mitingului la radio și televiziune a fost întreruptă („România. Date și fapte. 1989-2009”, lucrare editată de Agenția Națională de Presă Agerpres).
După câteva momente, Nicolae Ceaușescu a reapărut în balconul Comitetului Central și a reînceput cuvântarea, transmisiile de televiziune și radio fiind reluate. Nicolae Ceaușescu a promis luarea unor măsuri de îmbunătățire a nivelului de trai și protecție socială. Spre sfârșitul discursului, a fost din nou întrerupt de scandări neclare, astfel încât mitingul s-a terminat mai devreme decât fusese planificat. Mulțimea s-a grăbit să plece, piața s-a golit, iar pe pavaj au rămas grămezi de pancarte. Totodată au început primele desfășurări de trupe.
Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceaușescu fusese huiduit în timpul unui discurs.
După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democrație și împotriva dictaturii. Grupurile de protestatari se regrupează în zonele centrale ale Bucureștilor, în Piața Romană și la Sala Dalles, scandând „Democrație!”, „Libertate!”, „Jos dictatura”, „Jos comunismul”, „Moarte tiranului!”. La ora 14.00 în centrul orașului apar primele blindate și autoamfibii.
După sosirea întăririlor, forțele de ordine au făcut uz de gaze lacrimogene și de bastoane pentru a dispersa manifestanții, care au fugit pe străzile laterale. Dispersarea demonstranților din spațiul strâmt al Căii Victoriei a fost relativ simplă, dar s-a dovedit mult mai dificilă în Piața Universității. Față în față cu protestatarii din Piața Universității erau scutieri, în spatele cărora erau dispuse mai multe vehicule de pompieri și transportoare blindate cu soldați înarmați. Spre seară, au sosit noi întăriri militare.
În cursul serii, demonstranții, majoritatea tineri, se concentrează în fața hotelului Intercontinental, unde ridică o baricadă în fața dispozitivului de intervenție. Forțele de ordine primesc ordinul să „curețe zona”. În cursul nopții se trage asupra demonstranților de la Intercontinental și din Piața Universității, căzând numeroși morți și răniți. Mai mulți tineri au fost uciși în fața Sălii Dalles. Numeroși manifestanți, majoritatea tineri, sunt arestați și încarcerați la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureștilor, unde sunt torturați cu cruzime. După ce manifestanții sunt alungați, unități de salubrizare spală asfaltul de sânge. Bilanțul nopții de 21/22 decembrie 1989 de la București fost de 49 de demonstranți morți, 463 răniți și 698 arestați.
În data de 22 decembrie 1989, la primele ore ale zilei, marile uzine bucureștene și-au încetat activitatea, iar grupuri masive de muncitori de la „Grivița Roșie”, „Vulcan”, „23 August”, „Pipera”, „Republica”, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București au părăsit locul de muncă și s-au îndreptat spre centrul Capitalei. Înaintarea lor a fost oprită de baraje formate din trupe de miliție, securitate și armată la câteva sute de metri de sediul Comitetului Central al PCR. Zecile de mii de manifestanți au produs o enormă presiune asupra dispozitivului militar care a rezistat, fără a riposta („România. Date și fapte. 1989-2009”).
În jurul orei 10.00 are loc o ședință la care participă unii membri ai CPEx al PCR. Nicolae Ceaușescu anunță că generalul Milea, pe care-l califică drept trădător, s-a sinucis. La ora 10.59 postul de radio anunță că prin decret prezidențial se instituie „starea de necesitate” pe întreg teritoriul României.
Vestea sinuciderii generalului Vasile Milea s-a răspândit imediat. La aflarea veștii, mii de cetățeni au pornit spre centrul orașului. După ora 11.00, în condițiile fraternizării armatei cu demonstranții, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă ca aceasta să se retragă în cazărmi. Sutele de mii de manifestanți scandează „Armata e cu noi!” și invadează Piața Palatului. O parte din manifestanți forțează intrările și pătrund în Comitetul Central.
La ora 12.06, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR la bordul unui elicopter. Elicopterul a ajuns mai întâi la reședința prezidențială de la Snagov, de unde, după o scurtă escală, a decolat din nou, de data asta doar cu soții Ceaușescu și cu gărzile lor de corp, apoi a aterizat pe un câmp aproape de Titu. De acolo, soții Ceaușescu au ajuns cu o mașină în apropiere de municipiul Târgoviște, unde, în jurul orei 15.30, au fost arestați. Cei doi au fost ulterior transferați la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște.
După fuga lui Ceaușescu din București, mulțimii care ocupa Piața Palatului i s-au alăturat zeci de mii de cetățeni, care au ieșit din case și au invadat largile bulevarde ale orașului. Mulțimea a năvălit în clădirea Comitetului Central. Protestatarii au urcat în balconul clădirii, de unde au început să se adreseze mulțimii din Piața Palatului, în timp ce manifestanții scandau „Libertate!”, „România!”, „Nu plecăm!”.
În seara zilei de 22 decembrie 1989, se constituie noul organism al puterii de stat - Frontul Salvării Naționale (FSN), având drept scop „instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. La posturile de radio și televiziune a fost transmis „Comunicatul către țară” al Consiliului FSN, în care se arăta: „Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN” („Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, București, 2003)..
În după-amiaza zilei de 22 decembrie, a apărut „Libertatea”, primul ziar al Revoluției române, iar seara au apărut primul număr al ziarului „Tineretul Liber”, precum și, în ediție specială, ziarul „Scânteia Poporului”.
Bilanțul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morți (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) și 3.321 răniți (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, București, 2003).
Asociația Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 din Timișoara, înființată la data de 26 aprilie 1990, are scopul de a cinsti și păstra vie memoria Eroilor-Martiri și de a oferi adevărul despre evenimentele din Decembrie 1989, conform memorialulrevolutiei.ro.
În anul 2019, în semn de apreciere și recunoaștere pentru contribuția importantă avută în păstrarea vie în memoria colectivă a celor care au luptat pentru libertate și pentru apărarea demnității umane prin înființarea în Timișoara a complexului „Memorialul Revoluției - Decembrie 1989”, precum și pentru efortul depus în cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, președintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria E – „Patrimoniul cultural național”, Asociației Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 Timișoara, relatează Agerpres.
Foto: radiotimisoara.ro
CITEȘTE ȘI: Familia Regală a României: Pomenirea Regelui Mihai I și a Reginei Ana
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
