Dezacord
Nu m-am înţeles cu secundele
înţepând pântecul ceasului,
Nu m-am înţeles cu zăpezile
şi beţia popasului
Aicea stau, fără să plec
de arbori, de case, de stele
sunt tras la edec

Frunzele dau un semn

Frunzele dau un semn -
puteţi pleca, puteţi

rămâne

cinci sute de sate au

fost înecate

cu uşi şi cu câine

Frunzele cad şi ne spun
Puteţi face ce vreţi

Dar să nu ziceţi
că nu v-am spus

Cădere

Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l

lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine

inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină

trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru

Aflaţi în plină eră a PC-urilor, a navetelor spaţiale şi a primilor „turişti cosmici”, fiind cu toţii într-o continuă alergătură spre niciunde, purtând stereotipia nonsensului pe buze („Salut! Ce mai faci?”. „Bine, mă grăbesc”. „Şi eu. salut!”), prinşi în nisipurile mişcătoare ale unui cotidian a cărui pâclă şterge linia oricărui fel de orizont, ne-am putea totuşi găsi (regăsi) liniştea în universul atât de plin de înţelesuri al veşnicului William Shakespeare.
Având tăria de a nu-l mai reseta pe „bunul nostru prieten” You tube şi ale sale puşcă şi curea lată şi alte asemenea nenorociri şi dând curs, în această - încă - frumoasă toamnă ploieşteană, în zilele începutului de Brumărel, invitaţiei Teatrului „Toma Caragiu” din oraşul nostru, vom pătrunde, timp de două ceasuri, în adevăratele învăluiri ale vieţii, cărora, din când în când, ar trebui, pentru mai binele sufletelor noastre (adevăratul mai bine), să le dăm atenţie.
Irefutabil, William Shakespeare este cel mai mare dramaturg al omenirii. Dragostea şi ura, devotamentul şi trădarea, viaţa şi moartea au fost subiecte predilecte Marelui Will, în fond, viaţa ca atare.
Însă „Furtuna”, această tragi-comedie, scrisă şi jucată acum aproape 400 de ani, îl duce, din poziţia de observator al vieţii oamenilor, în aceea a demiurgului, a aceluia care poate trasa destine.
Transcendenţa personajului principal Prospero îl transformă pe acesta dintr-un „colonialist cu faţă semiumană” într-un magician cu puteri supraomeneşti. Stăpân intransingent al spiriduşului Ariel, Prospero, fostul duce de Milano, va uzita din plin de forţele miraculoase ale acestuia pentru a se răzbuna pe cei care i-au uzurpat tronul. La porunca lui Prospero, spiriduşul Ariel va stârni furtuna care-i va aduce dimpreună pe călăi şi condamnat. Răzbunarea eruditului Prospero - „neîntrecut în liberele arte”, chiar după spusele sale - nu va fi una fizică. Cu ajutorul credinciosului Ariel şi a altor duhuri, li se vor arăta uzurpatorilor cu pretenţii megalomanice micimea lor în spaţiul cosmic şi neputinţa înţelegerii existenţiale. Situaţia dificilă în care aceştia se află nu le provoacă gesturi de solidaritate, dimpotrivă, intenţiile lor sunt mânate de aceleaşi gânduri odioase ale înşelăciunii şi crimei.
Erudiţia sa, capacităţile sale de a înţelege mai mult decât alţii din rosturile existenţei noastre, îl aşează pe Prospero deasupra nimicniciei umane, el fiind astfel acela care va şti să ierte. Am asistat în fapt la o nouă lecţie de viaţă oferită cu dărnicie de către - de ce nu - înţeleptul William Shakespeare.
Şi pentru ca totul să se încheie - vorba englezului - cu happy-end, diafana Miranda (fiica lui Prospero) se va căsători cu - din fericire, încă purul, neatins de mizerabile gânduri şi purtări - Ferdinand, fiul unuia dintre duşmanii de moarte ai tatălui ei.
Ni se arată astfel - fie şi într-o poveste - cum pot convieţui iertarea, împăcarea şi iubirea aproapelui.
Viziunea tânărului regizor Cristi Juncu asupra acestui spectacol - el fiind de altfel şi autorul unei delicate traduceri a textului shakespearian - îl aduce pe spectator (la propriu şi la figurat) aproape de miezul evenimentelor desfăşurate pe o insulă presupus a fi pustie.
Spectatorii îşi vor ocupa locurile pe trei laturi ale scenei, în mijlocul acesteia aflându-se o tipsie care, umplută până la ras cu pietricele cenuşii, va sugera insula pustie din mijlocul mării.
Timp de două ore, excepţionala muzică originală a Adei Milea, impecabil punctată de interpretarea la pian a Ioanei Marinescu, delicatul şi devotatul Ariel (Ada Simionică), Prospero, înţeleptul iubitor de carte şi ocrotitor părinte (Ioan Coman), Miranda, inocenta şi graţioasa fiică a acestuia (Florentina Năstase), grotescul Caliban (Andi Vasluianu), uzurpatorii Alonso (Mihai Coadă), Gonzalo (Niculae Urs), Antonio (Ilie Gâlea) şi Sebastian (Dragoş Câmpan), dezorientaţii Stephano (Tudor Smoleanu) şi Trinculo (Bogdan Farcaş), ajutoarele spiriduşului Ariel - Ceres (Roxana Ivanciu), Iunona (Bristina Moldoveanu) şi Iris (Mihaela Popa) -, în scenografia foarte sugestivă a lui Cosmin Ardeleanu i-au purtat pe spectatori printre protagoniştii povestirii lui Shakespeare, asemenea unor duhuri nevăzute.
Dovedind o mare disponibilitate artistică, fie că vorbim despre interpretările de amprentată sensibilitate ale personajelor feminine, fie despre caracterele diferite, oneste sau josnice, fie că ne referim la momente de evidenţiere a primitivismului sau a unui comic irezistibil de exprimare şi situaţie, actorii ploieşteni au realizat un spectacol de teatru închegat, aflat cu siguranţă printre cele mai bune reprezentaţii la nivel naţional, în stagiunea 2009. Dovadă stau şi prelungitele minute de aplauze la sfârşitul unui spectacol mai mult decât agreabil.
Închei cu spusele unuia dintre coloşii teatrului românesc, Ştefan Iordache: „Mergeţi la teatru pentru că aveţi ce vedea”.

Harta oricărui oraş din Ibiza arată ca o cămaşă în carouri. Nu te poţi rătăci. Străzile sunt lanţuri nesfârţite de buticuri, librării, baruri şi restaurante cu terase lăbărţate până la buza trotuarului. Freneticii turişti ai verii s-au întors pe la casele lor, iar rezidenţii permanenţi fac - scandalizaţi - cozi la Compania de Electricitate sau - deznădăjduiţi - la birourile de şomaj şi orientare laborală. Visători, blazaţi sau pur şi simplu absenţi, pensionarii îşi plimbă câinii, iar Cetatea îndrăzneşte, încă neîncrezătoare că s-a terminat odată cu schelele şi zidarii, să-şi arate chipul şi să respire. 

În perioada 1-4 octombrie 2009, va avea loc cea de a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Acordeon - Nopţi Albe de Acordeon ”Emy Dragoi”.

Evenimentul se va desfăşura la PLOIEŞTI şi BUCUREŞTI, fiind organizat de acordeonistul Emy Drăgoi şi „Acordeon Armony Music”, Centrul Cultural European de Artă şi Muzică "Emy Dragoi” având ca partener principal Centrul Naţional de Artă "Tinerimea Română”, în colaborare cu, Fundaţia "Renaşterea”, revista „Avantaje”, Radiodifuziunea Română, Fundaţia "Marconi” si BES România.

În premieră absolută pentru România ediţia a IV-a a Festivalului Internaţional "Nopti Albe de Acordeon” va fi dedicată femeii şi în mod special interpretelor care au ales această formă de exprimare artistică: Acordeonul.

Invitaţie pentru ploieşteni. O seară care nu trebuie ratată

Festivitatea de deschidere la Ploiesti, dar şi gala oficială de închidere a festivalului vor fi onorate de artişti internaţionali: Chekazova Eugenia (Ucraina), Duo Lisma (Tango Argentinian), Isabelle Duand (Paris ), Duo Dominique Emorine & Roman Jbanov - (Paris - Moscu) în calitate de invitaţi speciali.Alături de aceştia vor participa şi artişti din România precum Ion Bică Drăgoi, Cornelia Catanga şi Emilian Ionuţ, toţi alaturi de Emy Dragoi. Spectacolele vor avea loc în sala Tinerimea Română.

Artă şi feminitate

Ediţia a IV-a a festivalului îşi doreşte, să exprime pentru prima dată pe o scenă românească, o îmbinare perfectă a tot ce reprezintă arta şi feminitatea - prin realizarea unui spectacol inedit şi special.
Festivalul Internaţional «Nopţi Albe de Acordeon» - ediţia 2009 va aduce publicului din România un concept modern de armonizare spectaculoasă între diferite moduri de exprimare artistică: muzică, modă dar şi pentru o viaţă sănătoasă.

Tot pentru prima oară în ţara noastră, festivalul de acordeon îşi va extinde gama de manifestări artistice prin includerea în programul fiecărei seri a unor programe sau acţiuni de prezentare „life style”. Acţiuni susţinute de ” Revista AVANTAJE” dar si prezentare de modă - Eva Neagoe‘Designer si Agenţia de modele „Etetique” Ploiesti ‘- la sala "Tinerimea Română” Bucureşti, respectiv în zilele de 2-3-4 octombrie. Programul va fi susţinut de publicaţii de specialitate dar şi de reviste dedicate femeilor care vor acorda cadouri surpriză tuturor doamnelor aflate în sala de spectacol.
In cadrul celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Internaţional «Nopţi Albe de Acordeon» vor fi prezente artiste de talie internaţională printre care menţionăm: Amelie Castel (Franta), Maria Vlasova (Rusia), Eugenia Chekazova (Ucraina), Duo Marie-Andrée Joerger & Elise Humbert (Germania - Franta), Isabelle Durand (Franta), Dominique Emorine (Franta), Cornelia Catanga (Romania), Methot Stephanie (Franta) si Veronika Todorova (Bulgaria).

Invitatele marelui artist Emy Drăgoi, directorul artistic al acestul festival vor susţine recitaluri în premieră naţională şi îşi vor prezenta măiestria şi virtuozitatea interpretări la acordeon.

În secolul al IV-lea d. H., Imperiul roman recunoaşte creştinismul. Câte un cui pentru fiecare veac îndurat-a Iisus!

Cu lumânări multe, tortul pare sfeşnic.

Nu orice os domnesc a fost bun de sceptru

Da, gâştele de pe Capitoliu au intrat în istorie. Ajuntându-i pe romani să nu iasă din ea.

Inima îndrăgostitului e un bidiviu ce îşi topeşte zăbala mâncând jar.

Înainte de masă mă spăl pe mâini. După ce privesc la teleior, mă spăl pe ohi.

În focul bătăliilor amiralul Nelson şi-a pierdut un ochi. Dar nu a lăcrimat mai puţin.

Duminică, 6 septembrie a.c., Biserica „Sfânta Vineri” din Ploieşti a găzduit concertul de muzică bizantină susţinut de psaltul Petre Moise.
Evenimentul a fost prilejuit de lansarea primului CD (intitulat „Cântări ortodoxe”, CD care cuprinde 6 piese, printre care „Antifoanele”, „Doxologia” şi „Axionul”) aparţinând invitatului.

Dacă vorbim despre eficienţa afacerii în cultură, ar trebui să dăm exemplul culturii... ciupercilor, care a devenit în ultimii ani o afacere mai profitabilă în România decât cultura literelor, spre exemplu. Cultura ciupercilor este profitabilă atât pentru producători, cât şi pentru consumatorii de ciuperci. Cu toate acestea, oferta este mult sub cererea reală, nemaivorbind de cea potenţială, mult mai mare, care poate fi activată prin mijloace publicitare.

Teatrul „Toma Caragiu” îşi va deschide cea de-a 60-a stagiune, aniversară, marţi 8 septembrie, de la ora 19.00, la sediul propriu cu marele succes Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion Popa.

Te-aş părăsi, Ibiza, dragostea mea!

Vorbeam la telefon cu o amică din Valencia şi, la un moment dat, m-am trezit spunându-i că m-am plictisit de Ibiza şi că mă gândesc serios să mă întorc în Peninsulă. Prietena mea decide scurt că am înnebunit, fără să mă întrebe ce motive am să mă mut. Ştie cu ce mă ocup şi mă cunoaşte destul de bine. În opinia ei, scriitorii, artiştii în general, se simt ca peştele-n apă la Ibiza, tărâm magic unde inspiraţia pluteşte în aer ca uleiul deasupra apei.

În organizarea unor asociaţii culturale româneşti din Spania, în Turnul (Torreon) din Torrelaguna, localitate situată la 75 de km de Madrid, între zidurile fostei mănăstiri franciscane, s-a desfăşurat o dezbatere intitulată "Copilul tău în ce limbă visează?", prima discuţie de acest fel despre Rumanol. În cadrul acesteia s-a încercat să se răspundă la întrebarea dacă Rumaniolul este idiom, jargon sau regionalism.