Pe data de 4 iunie 2009, Asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Ploieşti, a hotărât să poarte numele regretatului Andrei Vartic, fruntaş al mişcării de renaştere naţională, anticomunistă şi proromânească în Basarabia. Andrei Vartic a încetat din viaţă la data de 2 iunie 2009 şi a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău, acolo unde odihnesc şi tovarăşii săi de luptă - Grigore Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Cum pe la noi (urbea cea dătătoare de „culte” diverse şi „culturi” pe măsură - fatidice şi zgomotoase pe alocuri, fără „nerv”, ori, dimpotrivă, înţesate cu trăiri, dar despre care nu ştie aproape nimeni) rar se întâmplă să (re)trăieşti o desfăşurare de idei ca pe un imbold de sine stătător, demn de a împinge spre retragere vreme de cel puţin câteva ceasuri (spre a găsi loc noilor idei într-un „sertar” adecvat), întâlnirea de joi, 4 iunie, din sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” a fost, de-a dreptul, fericită. Asta pentru că motivul nu doar al intrării în sală, ci şi al rămânerii, a fost lansarea unei noi ediţii a volumului „Când moare o epocă”, semnat de scriitorul şi publicistul Dan Ciachir.

Se naşte o carieră solistică. De la muzician de grup, partener în diverse formaţii, Sorin Romanescu se lansează în proiecte solo

Captivul

În temniţa umedă zac zăvorât
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.

Teatrul de Dramă
Joi, 4 iunie, ora 19,00
ZIDUL
De Theo Herghelegiu
Scenografia: Dan Titza
Regia artistică: Theo Herghelegiu
În distribuţie: Cristian Popa, Roxana Ivanciu, Adrian Ancuţa, Raluca Zamfirescu,
Cristina Moldoveanu, Karl Baker, Mihaela Popa, Constantin Cojocaru, Ion Radu Burlan.

Programul ales de dirijorul IURIE FLOREA pentru concertul de joi, 28 mai 2009, a dorit să prezinte publicului meloman, prin contrast, două tipuri total diferite de muzică: cea clasică şi cea romantică. 

Eu am trăit în viitorul vostru şi pot să vă spun că nu funcţionează -Vladimir Bukovski

Pe când mâncau, Iisus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.”
Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.”]] (Marcu 14. 22, 23, 24)

Precum focul cel pământesc preface lutul cel moale într-un vas vârtos, apa şi focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet binegânditor, îl face mai tare decât fierul, deşi el înainte era mai moale decât lutul, aşa că păcatul nu mai poate vătăma pe sufletul cel acum întărit. (Sfântul Ioan Gură de Aur despre puterea Duhului Sfânt)

Dintr-o scrisoare a lui E. (este la Bordeaux de două săptămâni): ”Nu, n-ai să ştii niciodată cât te-am iubit, fiindcă voi ăştia, bărbaţii, nu ştiţi niciodată nimic din ce se întâmplă. Nimeni nu ştie nimic din ce se întâmplă.”