Când jurnalistul liberal Maximilian Harden, care era și evreu, a fost aproape omorât în bătaie de doi mardeiași în Germania anului 1922, agresorii au primit o sentință fictivă. Apărarea a susținut că jurnalistul a provocat atacul prin „articole nepatriotice”, iar juriul a acordat „circumstanțe atenuante”.
Juriile Republicii de la Weimar erau formate din cetățeni proveniți din clasele de mijloc, educate în spiritul școlilor și a mediului universitar german din acea epocă. Corpul profesoral era influențat, în proporție copleșitoare, de conceptul Kultur, iar juriștii și profesorii de limbă și literatură germană erau profund naționaliști.
„Fie că se înclină spre stânga sau spre dreapta, rezultatele sunt la fel de dezastruoase, căci în oricare dintre cazuri, fântânile adevărului sunt otrăvite”, scrie Paul Johnson într-o analiză legată de efectele toxice produse de politizarea vieții universitare și a corpului profesoral.
Anarhia politică postbelică a polarizat stânga și dreapta din Germania, într-o epocă în care „teroarea roșie” fusese exportată din Rusia revoluționară, prin tot felul de cozi de topor, în toate colțurile Europei. Tragedia societății germane de atunci și a războiului mondial care a urmat par azi simple exemple din trecut, cumva îngropate în sertarele istoriei. Ceva irepetabil. Oare așa e?
După 1920, Republica de la Weimar a fost martora transformării unei societăți germane odinioară perfect supusă legii într-una extraordinar de violentă.
Violența politică și-a găsit ușor casă într-o societate traumatizată de război, șocată de Tratatul de la Versailles și urmărită obsedant de mitul „înjungherii pe la spate”. Semințele național-socialismului fuseseră deja sădite, fiind hrănite de starea generală a unei populații post-imperiale care se confrunta cu o situație dezolantă.
Între 1919 și 1922 au fost comise 354 crime politice de către dreapta și 22 de către stânga. Nici la pedepse balanța justiției nu a fost dreaptă. Zece dintre criminalii de stânga au fost executați, iar ceilalți au primit sentințe care depășesc o medie de 15 ani de închisoare.
Dintre criminalii politici ai dreptei, 326 dintre aceștia nu au fost pedepsiți niciodată. 50 de criminali au mărturisit, însă dintre aceștia jumătate au fost achitați, în ciuda recunoașterii faptei. 24 au primit condamnări în medie de 4 luni de închisoare.
Societatea germană de atunci a fost îngenuncheată de anarhia internă, gestionând lamentabil un moment din propria-i istorie, care a dus la dezastrul de proporții mondiale care a urmat. Și atunci, populismul și violența și-au găsit calea spre putere, promițând iluzii, anihilând rațiunea care, de-a lungul secolelor, a ridicat condiția umană.
În acea epocă, dreapta putea practica violența fără a se teme de răspunderea în fața justiției, iar judecătorii și jurații curților se vedeau eroi într-o bătălie iluzorie, cu accente mitice, între „cultura germană împotriva civilizației străine”. Sună cunoscut?
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
