Dacă jet-set-ul vi se părea absurd, sau sunteţi de părere că eleganţii de-adevăratelea sunt nişte fosile de interes mai degrabă pentru paleontologi, dacă aţi ajuns la concluzia că burghezia iluminată nu e de voi, poate sunteţi acel tip de arivist potrivit să pătrundă în lumea Artei.

Chiar dacă împărtăşesc cu burghezii iluminaţi şi idealişti banii şi protagonismul, trebuie înfocaţi diferit şi studiaţi aparte. Ce se afirmă, în general, despre ei? Nu au mari idealuri politice şi rareori interese culturale. Priorităţi? A ajunge la cel mai înalt nivel în cel mai scurt timp posibil. A duce o viaţă foarte confortabilă, care să conţină corespunzătoarea familie fericită. Resurse economice abundente şi distracţii sănătoase. Şi, poate cel mai important, savoare făcând toate astea.

De la nivelul judeţului Prahova recenta demisie a fostei minstrese Ridzi nu se vede absolut deloc. Zilele trecute, judeţul nostru a fost măturat de stihiile naturii. Poduri, podeţe şi punţi au fost spulberate de viituri. Valorile din acte sunt de multe zeci (sau sute) de miliarde de lei vechi. Mulţi primari îşi freacă mâinile cu mare bucurie. Vor avea pe mână alte „diluri”- după cum a spus Zeus, la numirea noului ministru al Tineretului. Jaful național este indescriptibil de mare şi nimeni nu răspunde.

Pitorescul vieţii politice româneşti nu poate scăpa nimănui. Nu-şi scapă nici lui însuşi, după cum nici noi nu putem scăpa de el. De pitoresc, adică. De pitorescul strident, cumva african, al politicului, al "zambilelor” şi târâtoarelor din acest areal (pentru că nu poate să fie... real perimetrul marcat cu urină al unui circ cu zidărie coşcovită şi maimuţe libidinoase şi cai toropiţi), dar şi de pitorescul de bidinea ţigănească al vieţii sociale. 

Că prezidentul are un lipici nefast la formule "scandalogene” este tot atât de adevărat pe cât de veridică este şi afirmaţia că, extrovertit, expansiv şi populist la modul cel mai... sud-american cu putinţă, sau caragialian cu putinţă, vrea cearta, naşte discuţia, provoacă altercaţii şi polarizări ca nimeni altul.

La ora când scriu aceste rânduri întreaga Justiţie din România este paralizată. Din varii motive, de la conflictul de muncă - declanşat de personalul auxiliar - la indescriptibila aroganţă, nepăsare (ca să nu spunem cuvinte mai grele) a celor care au obligaţia să se preocupe de bunul mers al acestui sistem fundamental al statului român. Nimeni dintre cei care au condus această ţară nu a demonstrat decât lipsa oricărei voinţe, politice îndeosebi, de a reforma mecanismul justiţiei române.

Dacă ai încerca să tragi o concluzie - sumară, rapidă, de suprafaţă, de circumstanţă - asupra „omului moral” românesc, ca să folosesc o expresie a lui Rădulescu - Motru, numai din ceea ce vedem, citim şi auzim pe obiectivele ecrane şi imparţialele papirusuri jurnaliere, atunci amărăciunea îşi instalează toate penumbrele şi asteniile. Nu înseamnă că reciproca este valabilă întru totul: nu răsfoiesc ziare, nu ascult decât Beethoven, mă scald în Homer, îmi procur nesfârşite delicii cu Rig-Veda (nu cu Kama-sutra!) - pot să am, prin urmare, o percepţie mai veridică a ceea ce se întâmplă pe tăpşanul cuţo-vlah (tăpşan cam fără flori, fără oi, fără vaci şi cu multe jivine bipede coborând, la Cota 1400, din patrupede mecanice).

"Pentru a crea într-o conversaţie, la fel ca într-o carte, o perfectă senzaţie de frivolitate, este necesară o doză de seriozitate pe care o persoană într-adevăr frivolă este incapabilă să o aibă.” (Marcel Proust) "Idealiştii ar trebui să se grăbească în a schimba lumea înainte ca lumea să-i schimbe pe ei.” (Mafalda)