Pârdalnice apucături mai au unii, stupi-i-ar balaoacheşul! Prin cele canţilerii şi redacţii, pe la plasmele cam fără limfă şi printre rândurile prizărite ale celolozei năimite (eh: cumpărate, plătite, duse cu zăhărelul...) se vântură din când în când câte o frumuseţe de idee, pe care o crezi fixă şi - cum pleacă din capete tari - durabilă. Poporul... achesează, cum se zice umflat, şi intră prompt la idee. Apoi, fandacsia e gata. O astfel de... idee (?!) a fost ani de zile că parlamentarii sunt nişte... şi nişte... ceva de ordinul negativităţii celei mai păguboase şi groteşti.

... dar nu „Maidanul” cu dragoste”, ci doar acela al vrajbei urâtului descalificant, al penibilului şi resentimentului. Îmi permit să vă reamintesc că de ani de zile v-am plictisit, brodând cu insistenţă pe marginea degradării actului jurnalistic, a evacuării lui de orice onestă funcţie informativă şi formativă. 

Ciudată obstinaţia sau încrâncenarea preşedintelui şi a celorlaţi doi vătafi de partide Geoană şi Crin Antonescu în a propune şi impune numele a doi tehnocraţi, să le zicem, independenţi, să le zicem, pentru funcţia de premier. Ciudat, bizar sau cum o mai fi zicând un Eugen Ionescu, nu este faptul că fiecare îşi urmăreşte interesul şi-şi apără acerb perimetrul; ci, că au putut să apară două nume despre care nu se prea ştia.

Donarea de sânge se face, în primul rând, cu inima, pentru că, de fapt, cei care aleg să o facă donează viaţă. Prahovenii au demonstrat, recent, că au înţeles această regulă nescrisă, dar atât de preţioasă, care, însă, trebuie reamintită periodic pentru că tindem să ne lăsăm dominaţi de visul material în care omenirea s-a cufundat de milenii.

... sau o ţară, ori despre un loc unde nu numai că tineretul - mă rog, segmentul inteligent, cu iniţiativă, responsabil al lui - nu are un cuvânt de zis, dar nici nu este luat serios în seamă. Sau în calcul, e totuna.

Aflu - că tot este "în chestie” pretenţia magistraţilor pentru nişte salarii mai rubiconde, mai roz - că toată mafia carnetelor din Argeş a fost eliberată - o parte a ei sau din judecăţile care-şi continuau o aparenţă sau pospai ”hoţ” de legalitate. I-a făcut scăpaţi superba (trufaşa) justiţie şi p-ăştia. N-am greşit la ortografie, dragi cititori: justiţie, ortografiat cu ”j” mic, regretând că n-am minuscule, iar demonstrativul periferic ”ăştia” e o eleganţă de eufemism pentru a desemna viruşii bipezi care s-au procopsit cu carnetele de conducători ai iadului.

Cum alătură hazardul... românesc întâmplările cele mai ciudate şi le încheagă în nişte conglomerate de neprins în nicio regularitate, de nedesluşit prin nicio logică. Care o fi conexiunea în căpşoarele fragile sau pline de giumbuşlucuri ale nomoteţilor (oho!) noştri, ca să îşi consume precaritatea intelectuală şi imaginaţia suprarealistă pe un Proiect de Lege a Învăţământului şi apoi, nu la câteva zile distanţă, ci după 24 de ore să se gândească matur şi fără patimi la o Lege a Prostituţiei (scuze pentru majusculă!). 

Mizeria zglobie. Dar ca să fie toate aceste petale, şi alte câteva sute ale unei flori carnivore ronţăitoare de România, ar mai trebui să fie cineva. Şi aceia suntem noi, de la ziare, radiouri şi televiziuni, noi cei care nu numai că le dăm importanţă, îi pomenim, îi ironizăm, îi şfichiuim, îi adulăm, îi încărcăm cu tot felul de tare - dar, nici nu concepem altceva în afara acestei mizerii zglobii şi a acestui excrement cu efluvii franţuzeşti.
Ne justificăm afirmând că „binele şi onorabilul nu vând” de parcă jurnalele englezeşti, americane şi nemţeşti numai de Geoană, Băsescu, Crin, Mazăre, şi alţi ipochimeni în variantele de acolo, ar vorbi.