Apostolul Bartolomeu este considerat unul din cei 12 apostoli ai lui Isus din Nazaret, identificat cu Natanael menţionat în primul capitolul al Evangheliei după Ioan. Semnificaţia numelui „Bartolomeu" este „fiul lui Talmai" sau „Tholmai".
O legendă afirmă că el ar fi fost mirele de la „Nunta din Cana Galileii" şi că ar fi întreprins apoi lungi călătorii de răspândire a noii credinţe creştine prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia şi India. La curtea regelui Polimius din Albania ar fi săvârşit minuni şi tot acolo ar fi fost omorât în mod crud .
Rămăşiţele sale pământeşti ar fi ajuns în Arabia, apoi în Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la Benevento şi în sfârşit (în anul 983) la Roma (la intervenţia împăratului Otto I), unde se odihnesc şi în prezent în bazilica „Sf. Bartolomeu" de pe „Isola Tiberiana".
În anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt pe Main (Germania) şi depus în relicvariul domului ce-i poartă numele („Sf. Bartolomeu").