Marea hoinăreală. Ştiam că până la urmă o să apară; comunitatea românească din Ibiza poate adăposti personaje mai interesante decât fufele, peştii, derbedeii, hoţii şi bunicile aduse din ţară ca să aibă grijă de copii şi să facă mâncare şi curat.

Despre morţi, decât de bine, sună un adagiu tradiţional, din ce în ce mai contestat, odată cu accelerarea schimbărilor trecerii la un alt secol, la un alt mileniu şi chiar la o altă epocă bimilenară. Contestat cu discreţie şi respect, contestat fără ostentaţie, dar contestat.

Stâlp de gând în casa noastră mare,
E Grigore-n poezie înger păzitor,
El, ce trece-n vechile tipare
Verbul românesc de viaţă dătător.

Ceva se-ntâmplă azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi. Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Ziaristul: Eu, Poete, sunt Ziaristul. Hai să încercăm să facem o pastă... o pastă românească... Ştii, Poete, eu trăiesc în Spania; sunt român, dar am şi cetăţenie spaniolă. Ce crezi, Poete... e bine să fii român, dar cu un paşaport ce nu-ţi aparţine?

Miercuri după amiază, la Casa de Cultură a Sindicatelor, înainte de vernisajul expoziţiei elevilor de la Liceul de Artă din Ploieşti şi de începerea excepţionalului spectacol de Crăciun prezentat de elevii aceluiaşi liceu în faţa a mai bine de o mie de spectatori, a avut loc lansarea unei cărţi inedite de proză scurtă şi fotografie cu titlul "Brioşe” semnate de două eleve din clasa a zecea: Cristina Codreanu şi Irina Szellelki. Mentorul celor două tinere prozatoare este scriitorul Ioan Mihai Cochinescu, autor al celebrului roman „Ambasadorul” (distins cu Premiul Academiei Române), artist fotograf de notorietate internaţională şi profesor doctor de estetică, pian şi procesare computerizată a imaginii la Liceul de Artă din Ploieşti.

Terorismul apare astăzi ca formă a unei atitudini războinice. Pe de altă parte, comunitatea proclamă pacea. Într-un fel sau altul adevărul este ignorat fie prin declararea răului absolut, fie prin devierea către pacifism, iar conflictele sunt legitimate sentimental sau justiţiar.

Miercuri după amiază, la Casa de Cultură a Sindicatelor, înainte de vernisajul expoziţiei elevilor de la Liceul de Artă din Ploieşti şi de începerea excepţionalului spectacol de Crăciun prezentat de elevii aceluiaşi liceu în faţa a mai bine de o mie de spectatori, a avut loc lansarea unei cărţi inedite de proză scurtă şi fotografie cu titlul "Brioşe” semnate de două eleve din clasa a zecea: Cristina Codreanu şi Irina Szellelki. Mentorul celor două tinere prozatoare este scriitorul Ioan Mihai Cochinescu, autor al celebrului roman „Ambasadorul” (distins cu Premiul Academiei Române), artist fotograf de notorietate internaţională şi profesor doctor de estetică, pian şi procesare computerizată a imaginii la Liceul de Artă din Ploieşti.

Terorismul apare astăzi ca formă a unei atitudini războinice. Pe de altă parte, comunitatea proclamă pacea. Într-un fel sau altul adevărul este ignorat fie prin declararea răului absolut, fie prin devierea către pacifism, iar conflictele sunt legitimate sentimental sau justiţiar.

Mircea e un peşte de carieră şi Melania este "fata" lui. El are 28 de ani, tânăra cadână, 22. Sunt o pereche fericită în cea mai pură tradiţie a concubinajului constructiv. În Spania cel puţin, cuvântul constructiv poate fi foarte elastic si, adesea, absolut deconcertant. Cu o configuraţie de mason, deşi cam scund, şi faţă de adolescent cu sindromul Down, impecabil bărbierit, interesant parfumat şi nonşalant în relaţia cu o pronunţată calviţie, Mircea manifestă faţă de mine o atent supravegheată ospitalitate alimentată de acea lejeră fascinaţie ce o suscită uneori oficiul de ziarist, în special asupra persoanelor mai puţin instruite. Spun asta pentru că este foarte puţin probabil să întâlneşti în Ibiza o româncă care să fie altceva (sau mai mult) decât dama de consum tarifat, femeie la curăţenie, chelneriţă sau bucătăreasă, ceea ce, desigur, e destul...