Au rămas sărbătorile singurul prilej în care familia se reuneşte? Majoritatea timpului ni-l petrecem la serviciu, iar întâlnirea cu micuţul care ne aşteaptă acasă a devenit foarte scurtă. Uneori ajungem destul de devreme cât să-i spunem "somn uşor". Nici week-end-urile nu le mai petrecem în familie, ca să nu mai vorbim de întâlnirile cu bunicii şi rudele...
Spiritul familiei trebuie însă cultivat. Simplul fapt că ne năştem Ionescu sau Popescu nu ne dă sentimentul apartenenţei la familia Ionescu sau Popescu. Obiceiul întâlnirilor de familie nu este o prostie. Pentru copiii singuri la părinţi este esenţial să-şi descopere verişorii. Dacă există afinităţi între ei, peste ani relaţia poate funcţiona ca o frăţie. Fără prea multă teorie, spiritul respectivei familii se transmite astfel din generaţie în generaţie, aportul social ulterior purtând amprenta distinctivă a acestuia.
Rezervă-ţi o seară de week-end o dată pe lună în care familia să mănânce împreună. Nu e nevoie să te dai peste cap bucătărind toată ziua. Important ar fi ca toţi să vă implicaţi. De la mătuşa care a pregătit nişte clătite cu dulceaţă până la micuţul tău care poate pune serveţelele la masă. Scopul este ca fiecare membru al familiei să simtă că are un rol şi că aparţine acelui grup care se adună în jurul mesei cu mult drag.
Citeste mai mult pe http://ro.stiri.yahoo.com
